CRIZA, DOM'LE

Am trecut de boaba cu numarul 200. Am trecut mai de mult dar am uitat sa anunt. Ghinion, anunt acum. Oricum nu intereseaza pe nimeni in afara de noi, si asta doar din motive statistice. Mai interesant e ca, dupa multa agitatie si o hoarda de migrene l-am dibuit pe domnul Swarovski - care nu era chiar asa de greu de dibuit, ca veni vorba - si acum nu mai ingras o mini-hoarda de intermediari - chestie care e destul de cool, nu? Asa ca unicul meu cititor ar trebui sa se bucure afland ca preturile mele, in continuare contin numai materiale si manopera. Da, moarte capusismului din industria margelutelor, voi fi dat o grea lovitura economiei de subsol.

POST-PORTOCALIA

M-am uitat azi pe postari mai vechi si am avut o revelatie: sunt constanta, dom'le! Adica nici inainte de Portocalia nu voiam sa merg in Portocalia si nici dupa ce am fost in sus-numita nu....
Sa nu fiu inteleasa gresit, n-am eu treaba cu mareata tara dar, exista un dar. Nu merge, nene, sa te preumbli prin strainataturi obosit si cu burta goala. Jumate din timp nici nu stiu ce-am facut. Tin vag minte ca fu misto. Tin al naibi de bine minte ca am fost mult peste pragul de oboseala absolut tot timpul. Si asta nu-i misto.
Da' tin minte una chestie cool de tot: pai aveau aia de-a mori eoliene... fratele meu. Paduri intregi. La noi de ce ma-sa mare nu se poate? Ca doar vanturi avem, gazosi suntem. Puii mei, cat de greu o fi sa montezi o padurice de magarii de-alea? Bine ca stam la mila lu' enel si conel si cum ii mai cheama. Ca veni vorba: enelu' nu-s ceva strainezi? Ha! M-a lovit revelatia. Pai daca portughejii cu spaniolii, cu italienii si cu toti ailalti au mori de vant, de unde sa ia si amaratii de ei pielea de pe om? De la romanica, ca aici e multi, e prosti si au nevoie de frigider, TV si AC. Parca era vorba sa zic chestii despre portocalia. Ei, nu fu sa fie.