vineri, 27 februarie 2009

AM UN CITITOR!

IUHUUUUUU. Am un cititor. Adica unul benevol. Adica nu barbatu-meu care nu capata daca nu-mi citeste ineptiile. Si nici sora-mea care... e sora-mea, asa i-a fost soarta. Life is good.

Later update: Pisoiu' meu moale si pufos m-a intrebat ce nu capata. Ma intreb daca exista emoticoane cu ras malefic ca ar fi fost numai bun unu' de-ala.

IN AL NOUALEA CER

Am snururi de martisoare. Sute. Ma simt industrie de resort. Industria de resort rade de se strica. Industria de resort are sute de mii de snururi, nu sute. Dar eu sunt o industrie mai mica, asa, de fotoliu la televizor. Si am facut martisoare in forma de caracatite si crocodili. Sunt dragute rau da' ma intreb eu, oare cui ii poti da asa un martisor? Soacra-tii? Nevestei politaiului? Sper sa aiba simtul umorului. Sau sa sufere de albeata si sa creada ca-s ghiocei. Voi ati vazut ca la tarabe, prin piete, sunt maxim 10 modele care se repeta obsesiv de la un vanzator la altul pana la greata? Pai daca nimeni nu vrea crocodili, normal ca sunt numai 10 modele pe piata. Ah, cum voi penetra eu industria cu caracatitele mele cu picioare colorate. Ce boom va fi si cum vor mai scrie ziarele despre mine :). Daaaaaaaaa, si cand caracatitele alea vor purta cercei din sticla si margele, atunci planul meu diavolesc de cucerire a universului cu gablonturi si fleacuri va deveni realitate. Iar eu voi stapani lumea. Acum ma duc sa-mi iau pastilele ca mi s-a infierbantat capul si iar ma decoreaza astia cu o camasa de-aia cu maneci mult prea lungi si ma baga la izolare. Si n-ar fi asa o problema dar risc sa ratez 1 martie.

joi, 26 februarie 2009

L-AM PIERDUT PE GIGEL

Aveam si eu un gigel care pretindea ca e interesat de ce balauresc eu p-aci. Suspectez ca ideea era ca si eu trebuie sa fiu interesata de ce balaureste el. N-am fost. Deci nici el nu a mai fost. Deci, nu. De azi iar sunt singura la batut de campi. Deci, da.

miercuri, 25 februarie 2009

LA TRANTA CU AUTORITATILE

Sau cum ti-o iei ori de cate ori vrei sa faci o fapta buna. Ma duc eu dis de dimineata la Registrul Comertului Ilfov sa ajut un prieten, scotian de felul lui, sa plimbe niste hartii dupa modelul romanesc. n-o sa pierd vremea povestind despre cele X formulare care cereau cu minuscule diferente fix aceleasi date, de lipsa de informare, de faptul ca era numai o fereastra de jumatate de ora in care fraierul platitor de taxe putea sa dea specimenul de semnatura in fata fufezei-sefa de acolo, de coada si mizeria umana. Pe astea le stiti si voi. Dar stand noi umil in fata individei care procesa hartogaria, ne pune asta o intrebare uluitoare: United Kingdom e in Uniunea Europeana?
Am si eu o intrebare: Creierul ei e in cap? Ca sunt vreo cateva in borcan la Medicina Legala si suspectez ca unul ii apartinea pe vremuri.

RECTIFICAM

N-o sa ghiciti niciodata cine m-a sunat azi de dimineata pe nepusa masa. Snururile de martisoare! Da, dom'le, se poate. S-au straduit si s-au straduit pana cand au mai gasit pe undeva ascunse snururile pe care eu le doream. Ca sa vezi ce mult inseamna tineretea, entuziasmul si un sut moral in the back side.
Multumim reginelor snururilor pe aceasta cale :). Sa spun, oare, ca daca la celalalt capat era un barbat si nu o femeie, nu cred ca ar fi facut efortul de a ma multumi pe mine, client banal? Cel putin asa se vede din partea asta. Deci, da.

marți, 24 februarie 2009

SUNT DISTRUSA

Stiti cand ma laudam ce doua maini dibace am eu? Si cum voi popula eu pamantul cu martisoare si bla bla bla? Ei bine, personajele, de altfel binevoitoare, care trebuiau sa-mi furnizeze atisoarele specifice nu mai au marfa pe stoc. Chestie pe care mi-o spun acum, a saptea zi dupa scripturi cand nu mai e nimic de facut decat sa merg la vre-un pietar si sa iau nenorocitele alea de ate la niste bani de mai bine luam martisoarele cu totul. Oh, viata nu mai are rost. Ok, ok, e melodramatic, da' ma enerveaza! rau!

luni, 23 februarie 2009

COMPARATIE

M-am dus vineri cu o prietena la targul de moda si alte cele de la Romexpo. De unde am achizitionat o prea-minunata geanta retro din carpa, pardon, goblen industrial, cu portfard din acelasi material. Se spala la masina. E prea minunata si de multa vreme imi pusesem in cap sa ma cadorisesc cu asa ceva visand la ziua aia varatica in care eu, fara nici o grija, imi voi scoate geanta retro la plimbare. Am plantat-o in hol si azi mi-am adus aminte sa ma fandosesc cu ea la Animal-planet-show-u' de barbatu-meu. Se uita el din mers si total indiferent imi baga: asa avea si Tusi una cand eram eu mic.
Geanta mea de designer, trendy, plina de fite si de maxima moda, o compara el cu gloaba de sacosa de piata a matusa-sii. Unde esti, Tu, Dumnezeul gentilor si al pantofilor, sa-l traznesti in mod repetat pe eretic?

SUNT ULUITOR DE CREATIVA

Avand eu niste timpi morti si nestiind ce sa fac cu ei m-am decis sa ma apuc de lucru manual. Nu din ala de va hliziti voi acum. Fac martisoare. Si cand imi vor veni nenumaratele margelute si mimifute comandate voi face si cercei, margele, brose, inele coliere si alte zdranganele. Aratoase, sper. Am niste idei. Am timp. Nu am chef de altceva. Pisoiu' crapa de treaba si nu ma baga in seama. La targuri si expozitii nu mai am voie sa ma duc ca am speriat toti banii. Deci ma bricolez. Intrebarea e: cui vand eu preafrumoasele creatii? Si cum? Intre timp, cele 3-4 duzini de colege ale lu' barbatu-meu vor receptiona de azi intr-o saptamana ceva modelat, pictat, lipit, cusut de mandea. Sper sa fie niste doamne si sa nu-i arunce cu obiectele in cap dar, just in case, o sa-i zic sa-si ia umbrela. Dupa care am o sumbra viziune a mea oferind la fiecare zi de nastere, nume, nunta, botez, inmormantare, 23 august si alte sarbatori de mare interes national si international cate un frumos set de colier, bratara si cercei bricolati de Je. Pe urmatorii 50 de ani sau pana cand imi ascunde careva cutiile cu margele.

FIREEEEE!

Ne uitam in doru' lelii la TV la Stapanu' Inelelor, partea... nu stiu. Aia buni se bateau cu aia rai si erau in minoritate, respectiv in pierdere. Se regrupeaza si incearca o ultima miscare menita sa le salveze cururile. Scot arcasii la inaintare si zbiara: FIREEEEEEEEEE...
Intrebarea 1: Oare baietii de facura filmul stiau ca inca nu se inventasera armele de foc?
Multumesc pe aceasta cale Pisoiului care a remarcat chestia si mi-a comunicat si mie. Se pare ca eu ma uitam mai in doru' lelii decat el.
Intrebarea 2: Daca nu zbiara "fire" ce-ar putea zbiera? "sloboziti sagetile", "bagati intens". Ziceti voi asta pe limba lor.

vineri, 20 februarie 2009

HUH?

Iese sor'mea de la examen cu prietena si colega ei de suferinta si, lalaind pe drumul spre casa isi aduce aminte sa-i zica ultimele noutati:
- Stii ca x a nascut o fetita cu 24 de degete?
- Unde?
- La Spitalul Judetean.
- Nu, unde are degetele?
- Cum unde? La maini, picioare...
- Asa si?
- Pai cum si?
- Ce-i asa grozav in asta?
- Pai are 24 de degete...
- Pai si tu cate ai?
- 20, da' tu?
- ...?

vineri, 13 februarie 2009

DOMNUL VALENTIN DRAGOBETE

Mi-ar placea sa intalnesc un nene pe care-l cheama Valentin Dragobete in acte. De la ma-sa lui, nu prefabricat la batranete. Si care sa aiba ca hobby cupidonismul. El, de fel, e mecanic auto. Sau inginer in fabrica. Il vad putin murdar de ulei si nu prea bine adaptat vietii de azi. In timpul liber e match-maker. El nici nu stie ce inseamna asta, dar o face din vocatie. El i-a facut cunostinta vecinei aleia dragute de la etajul 3 cu baiatul cel nou de la munca si acum ei au copii impreuna. Si, mai demult, tot el i-a gasit cumnatei lui (o scorpie!) un baiat bun care, 23 de ani mai tarziu inca ii suporta hachitele. Si cand prietenul lui a ramas vaduv mult prea devreme, domnul Dragobete i-a atras atentia ca invatatoarea de la scoala copilului lui se uita cam lung dupa el. Or mai fi si altii dar nu-i stiu eu. Totusi, de sarbatori, la masa lui se aduna vreo 8 cupluri carora le-a fost nas de cununie.
Domnul Valentin Dragobete nu exista. Dar nu ar fi dragut sa “play Cupid” macar o data pe an in loc sa dam de bunavoie o zecime din venitul lunar pe o inutila inima de plush?
De Valentine’s nu vreau daruri fara continut. Dar, aviz amatorului, asta nu inseamna ca nu vreau daruri!

GREVA LA PARCARE

Ieri am facut de la birou pana acasa 6 minute. Queen on Earth, parol, sa moara. Da’ aia cu parcarea in fata blocului e din alta poveste asa ca am dat ture nenumarate pana am reusit sa gasesc un loc bun de parcat un Smart in care mi-am inghesuit curul cel lat de break. Din cinspe miscari. Daca aveam un bob de orez sub roti, puteam face arta miniaturala pe el asa de fin ma miscam sa nu belesc gipanu' care se lafaia de-am-pulea pe doua locuri. De maine imi trag un june d-ala cu pectorali ca in filme sa-i arunc cheile cand vin acasa, sa-si bata el capul pe unde s-o parcheze. De preferinta nu prin Zabrauti.

miercuri, 11 februarie 2009

MDA

De la o vreme, la mine deci-ul s-a schimbat in mda. Probabil ca e o masura a importantei mele trecute si prezente. Nu orice subiect lipsit de importanta si grandoare ma mai poate determina sa deschid gura si sa emit o fraza cu cap si coada. Acum mormai ceva de neinteles din coltul gurii, demarand cu mda sau cu ntzz, functie de sentimentele mele de moment pentru subiect. Desigur, nu e necesar sa fiu si inteleasa. Mda sau ntzz sunt suficiente pentru directia generala a parerii mele asupra subiectului. Imi imaginez ca pe viitor exprimarile mele minimaliste se vor rezuma la diverse tipuri de (s)clipiri, languroase, fomicioase sau fulgeroase. Cam ca la pisici. Ati vazut vreo pisica neinteleasa?

marți, 10 februarie 2009

SARE, ZAHAR SI GRASIMI

Mda, trebuie sa slabesc. N-am voie sare, zahar si grasimi. Alo, daca m-aude cineva, nu mai lasati doctorii sa se uite la televizor ca ei chiar cred. Am voie apa. Plata, cu lamaie. In loc de cele 3 mese pe zi. Si doua gustari. Tot din apa. Plata cu lamaie.

luni, 9 februarie 2009

Head & Shoulders

Ii dau lu' Fiintu' copy paste dintr-un blog (scuze, nu mai stiu al cui era) cu care-mi treceam orele la munci: "Vă ziceam că mama e profesoară. Ieri-seară corecta nişte lucrări şi gândea cu voce tare: Mă, care-s şansele să am la mine în clasă, ca nume de familie, Gândac, Mătreaţă şi Aurâtei la un loc?"
Fiintu', om intelectual de felul sau, isi aduce contributia: "Matreata am si eu o studenta + alte nume de cursanti: Coita, Puleac, Floca, Bizdoaca, Stefancelmare etc."
Cuget ca matreata o fi terminat liceul de cand a ajuns pe blogul de-l citeam eu si s-a dus la facultate la barbatu-meu. Ce lume mica, dom'le! Sau matreata mamei blogaritei e sora mai mica a matretei lui barbatu-meu: matretica. Recomand sampoane specifice.

NETU’ MA-SII

Mda. Netu’ merge cu galci. Evident, eu sunt de vina. Ca doar specialistu’ lu’ peste de la UPC ne-a zis ca avem firele bolnave, da’ eu sunt rea si nu-l cred. Desigur, el ne-a zis ca avem firele bolnave inca dinainte sa le masoare, verifice sau ce-o face el acolo. De ce sunt bolnave? Ca eu, in dusmania mea, le-am tras prin pereti cand faceam casa ca sa nu am matze insirate prin toata casa. Si acum, ce ciudatenie si anormalitate din partea mea, nu vreau sa am fire noi si moderne care sa-mi traverseze/decoreze sufrageria in drumul lor spre birou. Sunt o scorpie, de acord. Dar am si eu o intrebare. Daca firele trase de mine prin pereti sunt stricate cum se face ca totusi avem net in marea majoritate a timpului?

GHEBE

Noi suntem fani ciuperci in cele mai diverse forme. Cu buzunarele goale visam cum ar fi sa avem un restaurant in care sa servim numai chestii cu ciuperci. Evident, nu avem nici bani si nici experienta. Da’ batem si noi campii.
Asta toamna am avut o revelatie. Pe marginea drumului pe DN1 sunt babe care vand ghebe. Deci, oprim si cumparam ghebe. Din doua locuri diferite. Cam scumpe, da’ ce sa faci, iubim ciupercile. Le-am lasat o zi in frigider ca aveam alte activitati, inclusiv sa raportam familiei ca nu ne-am dat cu cracii in sus pe shusha. Evident ca ma laud ca am luat ghebe – moama, ce tare sunt eu si ce gospodina. Aflu ca ghebele trebuie preparate rapid ca fac viermi. Ale naibii ghebe. Next day, duminica, ne pornim voiniceste la curatat, spalat, preparat ghebe. Ca noi lucram industrial. N-am vazut in toata vietisoara mea atatia viermi cati am vazut in duminica aia. Ore in sir ne-am straduit sa separam proteina din carne de cea din ghebe. Cumplit de multe ore mai tarziu (si cu stomacul chircit) ne-am ales cu doua pungi de ghebe la congelator. Sau poate erau 3? Nu mai tin minte daca le-am calit sau poate le-am fiert, sau le-am pus pur si simplu in pungi. Nu mai vreau ghebe decat daca mi le da mamica la borcan conservate cu ulei si piper. O nebunie. Partea proasta e ca face cam 3 borcanele amarate pe an. Cate 1 de caciula. N-are materie prima. Da’ stie taticu’ niste locuri in padure unde gasesti niste ghebe mici si dragute, in buchetele, asa, de le poti pune pe palarie. Si mai stie niste locuri cu fragi. Mamica face si dulceata de fragi. Tot cate 3 borcanele, cate 1 de caciula. Mi-e dor de acasa.

CIUPERCI

Mama, ce ne plac ciupercile. Am luat o ladita de 3 kile de la Metro (asta in afara de nenumaratele conserve). Acu’ trebuie sa le prepar, sa le fac ce le-oi face ca astea nu tin. Numai ca imi pare rau ca nu am luat si o ladita de portocale. Fiintu’ n-a vrut, ca nu le mancam noi asa repede. De atunci am dat cam juma de million pe fructe. Sa-l …! Ca portocalele tineau macar pana acum. Si ar fi costat cam 20 ron. Simte cineva diferenta?
In fine. 3 kile de ciuperci de spalat, curatat, pregatit pentru diverse semi-preparari. A durat cam cat i-a luat lu’ barbatu-meu sa curete 6 cartofi si sa traga chiulul cat a incaput de la vajnicele indatoriri casnice. Adica vreo ora jumate. Nu mai curat ciuperci cate zile oi avea. Sau pana data viitoare cand imi voi aminti cu nostalgie ce bune sunt. Ale naibii ciuperci.

LA METRO

Duminica am plecat la Metro, Brico, Ikea. Ca asa sunt eu, fac niste tururi de forta cu niste liste interminabile in brate (tura asta am aproximat-o la vreo X00 ron si am luat si cardul, just in case) si la sfarsitul zilei sunt out. Dar am economisit timp si bani ca nu mai trebuie sa merg acolo… vreo 3 zile. Prima pe lista: Metro. De unde luam tot ce era pe lista si muuuuuuuuuuuuuulte altele. Peste 3 ore. Peste … mi-e rusine sa spun cati bani. M-am cocosat. Si ma jur ca tot ce am luat ne trebuie. Ma rog, nu sunt convinsa ca erau vitale 12 cutii de conserve de ciuperci da’ daca nu dadeau si mai putine? si, oricum, tin pana in 2010 sau cam asa ceva. Si daca da razboiu’, ceea ce nu e exclus avand in vedere ce vremuri de c… t traim, apoi o perioada vom putea savura conserve de ciuperci. Pe urma mai vedem. Dupa Metro si cu bugetul relaxat de gol ce era am plecat acasa. Nici chifteaua suedeza nu ne mai suradea. A facut barbatu-meu 6 drumuri sa care tot de la masina in timp ce mie mi-a luat muuuulte ore si muuulta organizare sa conving toate diversele sa intre in congelator, frigider, dulapuri, cutii etc. Dar ma simt uluitor de eficienta. Am munti de ciuperci.

miercuri, 4 februarie 2009

PORTOCALIA

Vreau sa ma mut in Portocalia. Sa stau cu dansa-n sus all day long. Sa-mi pice portocala malaiata gata decojita. Sa plantez maslini. Si cactusi. Sa-i culeaga altii. Sa-mi trag un bananier langa piscina si, ocazional, sa sufar de arta. Sau de artizanat. Sa nu trebuiasca sa-mi incui usa la casa. Sa am soparle prin curte. Sa n-am gandaci. Sa mi se cocoseze gardu’ de plante cu flori. Sa fac dulceturi exotice. Sa ma duc dimineata in poiata si sa strang oua pentru micul dejun, iar legumele sa vina din gradina mea. Sa mancam sanatos. Sa fim bronzati. Sa mearga netu’ (asta e pentru el, evident). Sa am mii de carti peste tot. Vechi. Noi. Sa am un motan mare, lenes si iubitor. Deja am un motan mare, lenes si iubitor. Biped. Ma gandeam la un patruped.
Noi stam la bloc.

AVANSATI INAINTE

Mai zilele trecute am ouat o chestie si de atunci nu mi-o pot scoate din cap: parasuta stricata. Cine-a ranjit un pic sa ridice doua degete.

INCHINACIUNE CATRE DACIA

Ieri n-aveam treaba, deci ma dadeam pe net. Si citeam blogul unei gagici mult iubitoare de rotile ei de dacie. Ma jur pe steag ca ani de zile am zis acelasi lucru. Pai, puii mei, are volan, are roti, imi face treaba, ce mai vreau de la ea. Da’ cand fu sa ma marit, in ziua aia glorioasa cand eu eram in 25 de kile de fuste si nu incapeam la volan si Fiintu’ trebuia sa ne conduca cu mandrie in Cismigiu sa ne tragem in poza cu verdeatza intru nemurirea noastra, l-am bagat in toti mortii si ranitii in gura mare la universitate cand am descoperit ca nu poate manevra chestia aia suava numita dacia break contemporana cu Eminescu. Asa ca, nu mai am dacie, am ford, la mana a 239207432980556-a, dar pe care o poate conduce si stalpu’ casei. Mesaj catre gagica cu dacie: cand vei upgrada de la dacie la masina o sa crezi ca ai murit si ai ajuns in rai. Geamuri electrice, nu mai asuzi ca tractoristu’ cand tragi de volan, ai frane pe bune, ai ABS ai tot felul de dracii care nu stii la ce-s bune, nu te trage curentu’ pe la usi. Basca, ai spatiu. Partea proasta e ca dupa ce ai platit-o cu sange constati ca nu te mai induri sa o pui la munca cum puneai dacia. Cu Tzampilica (asa o chema, odihni-i-s-ar rotile) veneam cu toba taras de la tara in fiecare vara. Cu asta nici nu-mi trece prin cap sa ies de pe asfalt. Ce-am innebunit? Acum Tzampilica se cheama femeia de ne scoate din mizerie o data pe saptamana. Si nici ea nu are geamuri electrice, se porneste greu si da rateuri.

luni, 2 februarie 2009

ARDE-NE-AR FOCU’

Aseara, Fiintu' era sa dea foc casei. In bucatarie fiind, executa o supa la plic in timp ce eu ma uitam pierduta in zare sau faceam ceva la fel de inteligent cand ma trezesc ca incepe sa zbiere. Ma uit. Manusa aia de luat oala de pe foc ardea voiniceste. Fiintu' zbiera tinand manusa de coltul nearzator si uitandu-se paralizat la mandea. Incep sa zbier. Fiintu' da sa arunce manusa in cosul de gunoi. Cos de plastic plin cu gunoaie diverse frumos arzatoare. Chiar ca incep sa zbier. Reusesc sa-l conving sa arunce manusa pe gresie. Nu mai apuc sa-i zic sa puna o oala cu gura in jos peste manusa ca sa-i ia oxigenul, ca-l vad ca se suie cu papucii, cu talpi de plastic, desigur, pe manusa. Am dezbatut indelung cu mama pe tema asta. De ce nu ati aruncat manusa in chiuveta? Cum sa-i zic ca erau vasele in chiuveta pana la tavan? Ca doar noi avem masina de spalat vase, problema ca e masina asta nu e capabila sa le si ia de pe unde le depozitam noi sperand sa se auto-curete. Pai, aveam niste legume… o salvez eu gratios. Nu ma intreb daca s-a prins ca treaba nu era cusera sau a luat-o de buna.
Sa revenim. Acum avem o manusa pe jumate arsa pe gresie si papucii lui barbatu-meu plini de scrum pe talpi. Eu scot fum pe nari si presimt un atac de aplopexie auzindu-l…. “da’ tu n-ai vazut ca arde?” “Pai, manca-ti-as ochii lu matale de …. (aici inserati cuvinte obscene dupa bunul dvs plac), cine facea supa, recte cine se juca la foc? Eu sau tu? Mars cu manusa la chiuveta din baie si las-o in apa niste ore sa nu mai faca vreo scanteie, ceva.” Ihim. Se duce cu obiectul in baie, face talpi negre pe traseu, uda manusa si mi-o aduce picuranda la nas pentru demonstratie. WTF?
Am plecat ca ma lasau bateriile.