marți, 7 aprilie 2009

OSUL RELIGIOS

Mie nu mi-a crescut osul religios. Intre noi fie vorba, nici ala politic n-a vrut sa iasa la lumina. Ma indoiesc ca o va mai face. Cred ca e ca la maselele de minte, daca nu cresc la timp, pe urma apar numai ca sa-ti dea dureri de cap. Sau de masele.
Bun, deci osul cu pricina lipseste. Ma rog, mai mimez efortul, ocazional, de Pasti sau de Craciun, mai mult sau mai putin de gura sora-mii. Ei, evident, i-a crescut. Osul. Ala religios.
Anul asta insa, am zis eu ca ar fi cazul sa mimez cu mai mult talent ca de obicei (adica de obicei ma indopam cu oua rosii si drob, ca unic efort al sarbatoririi Pastelui) si am luat dubioasa decizie de a binecuvanta casa. Pe limba atee, vine un preot, zice niste chestii de bine si-ti arunca cu apa pe mobila de fitze & parchetul exotic, capeti niste busuioc (cred) obosit si brusc pe capatana ta coboara iluminarea. Evident, pentru efort, preotul va capata o suma, deocamdata incerta si niste potol de regim. De post, pardon. Si am zis eu ca ce misto ar fi daca facem trebusoara asta de Florii cand, absolut din intamplare, facem niste ani de casnicie. Doi. Da, suntem inca bobocei. Bobocei venerabili, that is.
Si ma intalnesc eu, dintr-o intamplare, cu preotul din parohia noastra. Si-i zic omului ca asa si pe dincolo. Si el ma priveste inginereste si deduc eu din asta ca a priceput ce vreau. Mai mult decat atat, ma programeaza imediat dupa slujba de Florii, adica pe 12, pe la 12 si-un pic. Si zic eu ca ce bine, vine popa, isi face treaba si pe urma bagam la matz in cadru festiv, noi si cu vreo alti 20 de insi, pe care i-am si sunat sa-i invit, desigur.
Si-mi vine mie ideea duminica trecuta sa trec, intr-o doara, pe la biserica, sa verific ca e totul in regula. Si aflu ca popa s-a ramolit de tot, ca nici poveste sa am programare, ca are jde mii de alte botezuri si inmormantari dupa slujba si ca eu si casa mea am fost amanate pe la 4, dar sa vina Pisoiu' sa-l culeaga ca sa nu uite.
Acum banuiesc ca ar trebui sa-i sun pe cei 20 de insi (Vodafone o sa crape de imbuibare de pe urma mea luna asta) si sa le zic ca alea-alea. Dar mor de frica sa nu aflu ca popa m-a uitat, again, si va veni sa ma sfinteasca la sfantu' asteapta. Caz in care ii voi suna si a treia oara si nu ma voi mira daca-mi gasesc rabla decorata cu oua stricate. Ca cei 20 de insi, stiu unde locuiesc si se vor razbuna. Pe mine, nu pe popa.
Asa ca m-am decis sa-mi vad de ale mele lumesti treburi si daca vine, bine, daca nu, aia e, ghinion. Da' n-am eu dreptate cand zic ca n-am bucurii la sfintzisme?

luni, 6 aprilie 2009

100 BOABE ANNIVERSARY

Pentru cine nu stia, un strut sanatos si fericit se creste cu o dieta echilibrata de boabe si laude. Adica ma laud cui vrei si cui nu vrei ce strut misto crestem noi :). Si stau seara de seara si-i numar boabele corespunzatoare varstei si greutatii lui. Si tot numarand eu, am ajuns la boaba numarul 100. Yupiiiiiiii.
Check it out over here: http://hypnoticparade.blogspot.com. Nu-i asa ca ii dau boabe interesante? Si lucioase? Si exotice? Si nostime?
Pardon de umflare in pene dar cine ar fi crezut?

joi, 2 aprilie 2009

BACLAVALE

Vine Pisoiu' meu acasa, excitat tot, ca a gasit el pe unu', turc de profesie, de-i vinde baclavale si sarmale la 20 de lei kilu'. Or fi cu carne de sobolan, zic, ca prea e gigea pretu'. Nuuu, ca il stie el pe Y care cumpara de la turc si e de bine. Hai si noi. Pai, hai si noi, ca altfel trebuie sa gatesc si imi moare manicura. Bun. Il suna el pe turc, comanda el ce comanda si in ziua Z se intalnesc ei sa faca trocu'. Il finantez eu ca o gospodina ce ma aflu si astept sa vina cu bunatatile. Si vine. Cu 3 kile de baclavale. Stiti cat de mult inseamna 3 kile de baclavale? Muuuuuuuuult, nene, mult. Pai si sarmalele unde sunt? Nu mai avea? Nope, se hlizeste el tot. Ce-ai ma? Il alint eu. Pai imi zice turcu ca sarmalele sunt tot baclavale dar sunt infasurate ca sarmalele. Afaceri de-ale lui...
Acum mancam baclavale. Sarmale insa, nu.

miercuri, 1 aprilie 2009

LACRAMATII

M-am trezit apostrofata ieri ca de ce nu am mai scris nimic aci. Pai pentru ca otita papa creier si nu pot a gandi. Dar se pare ca pot versifica.
Daaaaa, deci am avut otita. Adica cred ca inca mai am dar nu ma mai omoara cu zile. Vestea buna pentru sotul meu care ma iubeste a fost ca daca eu am stat acasa, el s-a putut da cu masina pret de o statie de metrou cat e de acasa si pana la incantatorul lui loc de prestatie. Vestea proasta e ca, vazand ce masina conduce, seful lui crede ca-l plateste prea bine si l-a avansat pe post de sofer de ocazie cu masina noastra personala. Am si eu o veste pentru seful lui: ciu-ciu. M-am facut relativ bine si m-am reinstapanit pe masina. Pai, da.
Pentru necunoscatori: avem o oboseala de Ford la mana la 14-a busit intens in fund. Va dati seama ce neam de zgarciob e sefu' lu Pisoiu'?
Revenim: deci nu am mai scris nimic de ceva vreme. Cam de cand strutul nostru a inceput sa dea semne de viata. Pai aratati-mi voi o tanara mama care mai poate sa aiba si alte activitati in afara de schimbatul de scutece de strut si numaratul de boabe. Tanti Strutzescu e numele meu.
Mai aveti si alte lacramatii?