OSUL RELIGIOS

Mie nu mi-a crescut osul religios. Intre noi fie vorba, nici ala politic n-a vrut sa iasa la lumina. Ma indoiesc ca o va mai face. Cred ca e ca la maselele de minte, daca nu cresc la timp, pe urma apar numai ca sa-ti dea dureri de cap. Sau de masele.
Bun, deci osul cu pricina lipseste. Ma rog, mai mimez efortul, ocazional, de Pasti sau de Craciun, mai mult sau mai putin de gura sora-mii. Ei, evident, i-a crescut. Osul. Ala religios.
Anul asta insa, am zis eu ca ar fi cazul sa mimez cu mai mult talent ca de obicei (adica de obicei ma indopam cu oua rosii si drob, ca unic efort al sarbatoririi Pastelui) si am luat dubioasa decizie de a binecuvanta casa. Pe limba atee, vine un preot, zice niste chestii de bine si-ti arunca cu apa pe mobila de fitze & parchetul exotic, capeti niste busuioc (cred) obosit si brusc pe capatana ta coboara iluminarea. Evident, pentru efort, preotul va capata o suma, deocamdata incerta si niste potol de regim. De post, pardon. Si am zis eu ca ce misto ar fi daca facem trebusoara asta de Florii cand, absolut din intamplare, facem niste ani de casnicie. Doi. Da, suntem inca bobocei. Bobocei venerabili, that is.
Si ma intalnesc eu, dintr-o intamplare, cu preotul din parohia noastra. Si-i zic omului ca asa si pe dincolo. Si el ma priveste inginereste si deduc eu din asta ca a priceput ce vreau. Mai mult decat atat, ma programeaza imediat dupa slujba de Florii, adica pe 12, pe la 12 si-un pic. Si zic eu ca ce bine, vine popa, isi face treaba si pe urma bagam la matz in cadru festiv, noi si cu vreo alti 20 de insi, pe care i-am si sunat sa-i invit, desigur.
Si-mi vine mie ideea duminica trecuta sa trec, intr-o doara, pe la biserica, sa verific ca e totul in regula. Si aflu ca popa s-a ramolit de tot, ca nici poveste sa am programare, ca are jde mii de alte botezuri si inmormantari dupa slujba si ca eu si casa mea am fost amanate pe la 4, dar sa vina Pisoiu' sa-l culeaga ca sa nu uite.
Acum banuiesc ca ar trebui sa-i sun pe cei 20 de insi (Vodafone o sa crape de imbuibare de pe urma mea luna asta) si sa le zic ca alea-alea. Dar mor de frica sa nu aflu ca popa m-a uitat, again, si va veni sa ma sfinteasca la sfantu' asteapta. Caz in care ii voi suna si a treia oara si nu ma voi mira daca-mi gasesc rabla decorata cu oua stricate. Ca cei 20 de insi, stiu unde locuiesc si se vor razbuna. Pe mine, nu pe popa.
Asa ca m-am decis sa-mi vad de ale mele lumesti treburi si daca vine, bine, daca nu, aia e, ghinion. Da' n-am eu dreptate cand zic ca n-am bucurii la sfintzisme?