Intr-o crunta conspiratie, mama si Pisoiu' s-au decis sa ne luam canapea. Pe mine nu m-au intrebat. Adica m-au intrebat dar nu le-a pasat ce-am zis. Pentru cine se intreaba ce-am zis, am zis: NUUUUUUUUU. Nu, merci, nu vreau canapea. Dar s-a decis. Adica s-a decis ca eu, desi nu vreau, o sa merg si-o sa-mi aleg o canapea (si anume nu pe aia pe care o voiam ci pe aia pe care o voiau ei!!!!!!)si o sa ma ocup sa aterizeze la mine in sufragerie.Aveti mai jos filmul.
24 martie 2009. Mergem sa dam comanda de canapea, masura speciala, sa intre in sufrageria noastra. Dau 2000 ron avans si suntem informati ca va costa ceva mai mult decat piesa standard (5200 ron) pentru ca trebuie sa-i faca modificarile cerute. OK. Livrare: 8 aprilie. Uraaaa, vine pana de Florii.
miercuri, 8 aprilie 2009. Nu vine canapeaua, nu ne suna nimeni, in general nu existam.
joi, 9 aprilie 2009. Sun eu, de mai multe ori, nu raspunde nimeni.
vineri, 10 aprilie 2009. Sun eu si la a nu stiu cata incercare imi raspunde o fatuca, plictisita de moarte si profund deranjata din dulcele ei somn. Unde e comanda mea? Pai, sa vedeti, ca e comanda speciala si dureaza. Pai cand am facut comanda s-a verificat in fabrica si s-a confirmat data de 8. Da, dar vedeti, nu e gata. Cand va fi gata? Pe marti. Intre timp le dadusem si un e-mail cu acelasi subiect, e-mail la care mi se raspunde ca va fi gata miercuri. Fara scuze, pardon, nimic. Il iau pe Animal Planet la 16 metri ca de ce e nesimtit si nu pune si el mana pe telefon sa incerce sa rezolve situatia in care m-a bagat fara sa-i pese daca eu vreau sau nu. Il doare profund. La basca.
miercuri 15 aprilie 2009. Iar nu vine canapeaua, iar nu ne suna nimeni, iar nu existam, iar il iau la 16 metri, iar il doare profund. De data asta in cur.
joi 16 aprilie 2009. Mi se raspunde, in fine, la telefon, si aflu (O, ce bucurie!) ca se va incarca azi si maine o am. Ma gandesc ca tot e bine ca o sa o am de Pasti. O s-o livram maine la prima ora, zic ei. Adica? La 10. Bine, perfect, e vinerea mare, am liber de la birou, o sa stau acasa de dimineata si merg la cumparaturi dupa ce vine canapeaua.
vineri 17 aprilie 2009. Ora 10 - nu vine; ora 12 - sun si aflu ca e pe drum spre mine; ora 14 - acum e pe rampa, se incarca (observa cineva sirul de minciuni?); ora 16.30 - doamna, avem multe comenzi, vine azi; ora 19 - soferul trece de trei ori prin fata blocului ratand de fiecare data banda de stanga descrisa cu lux de amanunte (il vedeam de la balcon). Ca sa respect adevarul istoric, Musiu (monseur, ma rog) si cu soferul se rateaza unul pe altul ca il trimisesem jos sa-l dirijeze pe bou. Dar boul, ca orice bou, nu e dirijabil. In fine, parcheaza, cam in 15 minute ajung doi indivizi cu jumatate de canapea in spinare, la mine, la etajul 7. Ma uit, nu avea speteaza. Unde e speteaza? Pai ati comandat-o fara. Nu zau?!?! Ia sa vad ce schita aveti voi? Confruntam schitele (a mea si a lor) si, minune, pe desen canapeaua are speteaza. Unul dintre carausi, mai brunet si plin de tupeu, in cearca sa-mi explice cum ca eu nu stiu sa citesc o schita (sunt arhitect de vreo 15 ani numai, ma intreb daca asta ma califica - sau poate ca 4 clase primare si ceva carausie sunt o scoala mult mai buna cand e vorba de inteles un plan simplu). Celalalt pricepe cum sta treaba, suna la magazin, ii explica sefuluide magazin ca sunt idioti, ia canapeaua in spinare si pleaca. Evident, mie nimeni nu-mi zice nici pardon, nici da-te mai incolo, nimic. Iar il iau la 16 metri pe marele amator de chilipiruri si de chestii facute pe nervii mei. Iar il doare. Tot acolo. Evident, nu am facut cumparaturile de pasti. Mancam surcele.
miercuri 22 aprilie 2009. Sun la fabrica in Piatra Neamt si cer cu patronul. Spre uimirea mea, Bontas raspunde, ii spun cum sta treaba si, foarte elegant se scuza, ma roaga sa astept jumatate de ora pana afla si el despre ce e vorba si ma suna el inapoi. Peste vreo doua ore ma suna o fufa tupeista care s-a recomandat a fi directoarea de productie. Pai jena sa-ti fie, femeie, daca esti director de productie si lasi o marfa atat de vizibil gresita sa-ti iasa pe poarta si cu asa o intarziere. Aaa, dar nu e vina mea ci a dumeavoastraca ca nu stiti sa cititi un plan. Draga, doamna, nu numai ca stiu sa citesc un plan dar eu l-am si desenat dupa ce am vazut ce balarii a incercat sa schiteze vanzatoarea. Ei, parca nu stiti cum se lucreaza cu oamenii (da, oamenii erau de vina ca ea e o vitzica incapabila sa-si faca treaba). In fine, dupa multa parlamentare si incercari de aburire imi zice ca miercuri, 29 aprilie o sa fie marfa la mine in casa. Cer un discount, mai mult decat binemeritat pentru prostia lor uluitoare. Aaa, nu se poate, deja am acceptat sa va vindem marfa la pretul standard. Asta ati facut-o inainte sa faceti comanda asta terci pentru porci. Nu, nu se poate. Ma rog, cedez si sper la mai bine. Macar ajunge inainte de ziua mea (4 mai) sper eu cu un optimism nejustificat.
miercuri 29 aprilie 2009. Sun la fabrica si aflu ca marfa a fost incarcata de cu noaptea si trebuie sa ajunga. N-a ajuns. Urmeaza cateva zile de vacanta pentru mine, zile in care incerc sa uit ca le-am dat 20 de milioane degeaba acum mai bine de o luna de zile si tot ce am capatat pentru banii astia a fost nesimtire si tupeu.
marti 5 mai 2009. Ma suna ei, sa cad de pe scaun de uimire. Doamna, v-a ajuns canapeaua, am dori sa veniti sa o vedeti daca e in regula ca sa nu o mai care baietii degeaba (deja asta e premonitie). Ok, merg la ei, dureaza cam 20-30 de minute sa-si scoata capul din fund si sa descopere care e canapeaua mea. In fine, o gasesc. Ma uit la ea, speteaza lipsa aparuse intre timp, cu niste cusaturi de te apuca greata, evident intr-un loc totalmente vizibil. Aflu, intre timp, ca a ajuns vineri si nu miercuri cum promisese fufa de la productie (btw, daca o prind, o fac de boala copiilor). Ma tot invart in jurul ei incercand sa ma hotarasc daca sa inchid ochii si sa o iau asa finisata de toata jena numai ca sa inchei subiectul sau sa o refuz pe motivul absolut real ca marfa e patetic de proasta si sa ma creada ei fitoasa. Incercand eu sa iau o decizie ne apucam sa-i verificam dimensiunile si constat shocata, dar shocata rau, ca au facut latura de 2,2m de 2,5 si cea de 2,5 au scurtat-o la 2,2. Mi se paruse mie ca parca nu are proportiile potrivite dar nu stiam sa zic ce-i gresit. Ii spun sefului de magazin ca sunt atat de imbecili incat au gresit dimensiunile si el, pentru a nu stiu cata oara de-a lungul acestei povesti sordide, incearca sa-mi zica ca e facuta conform cerintelor si ca eu nu stiu ce spun. Ii bag comanda sub nas si brusc uita ce-a zis. Mai dureaza vreo 5 minute pana cand mi se face factura de stornare, mi se returneaza avansul, din nou fara nici o scuza, nimic. Plec acasa.
In continuare nu vreau canapea. Pisoiu a scapat nejumulit dar nici el nu mai indrazneste sa zica ceva.
Acum stau si ma intreb: Oare Bontas stie ce angajati incapabili are? Sau cine se aseamana se aduna? Tare mi-e teama ca ultima varianta e cea adevarata pentru ca nu-mi imaginez un om cu capul pe umeri dispus sa plateasca chiria uriasa pe care probabil ca o plateste in zona Vitantis dar care, in paralel, angajeaza niste terchea-berchea retardati sa-i faca productie si vanzare.
In incheiere, ii spun unicului meu cititor si cum ii cheama pe neterminatii si cretinoizii care mi-au mancat o luna jumate din viata: Mobila Bontas, cu magazin in Bucuresti in zona comerciala Vitantis si fabrica in Piatra Neamt.
Stay the hell away from them, they're fucking poison.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna mai draga!
RăspundețiȘtergereDe mult nu am mai avut ocazia sa citesc aventurile unui om prin viata asta!
Dar, drept sa spun, a meritat astptarea!
Slava tie, Doamne, ca nu avem atatia bani cat sa ne cumparam o canapea asa de scumpa. mai bine una mai ieftina, pe care sa o schimbam la 5 ani! Sa fim in trend!
Succes la gasitul unei canapele asa cum iti doresti!