GHEBE

Noi suntem fani ciuperci in cele mai diverse forme. Cu buzunarele goale visam cum ar fi sa avem un restaurant in care sa servim numai chestii cu ciuperci. Evident, nu avem nici bani si nici experienta. Da’ batem si noi campii.
Asta toamna am avut o revelatie. Pe marginea drumului pe DN1 sunt babe care vand ghebe. Deci, oprim si cumparam ghebe. Din doua locuri diferite. Cam scumpe, da’ ce sa faci, iubim ciupercile. Le-am lasat o zi in frigider ca aveam alte activitati, inclusiv sa raportam familiei ca nu ne-am dat cu cracii in sus pe shusha. Evident ca ma laud ca am luat ghebe – moama, ce tare sunt eu si ce gospodina. Aflu ca ghebele trebuie preparate rapid ca fac viermi. Ale naibii ghebe. Next day, duminica, ne pornim voiniceste la curatat, spalat, preparat ghebe. Ca noi lucram industrial. N-am vazut in toata vietisoara mea atatia viermi cati am vazut in duminica aia. Ore in sir ne-am straduit sa separam proteina din carne de cea din ghebe. Cumplit de multe ore mai tarziu (si cu stomacul chircit) ne-am ales cu doua pungi de ghebe la congelator. Sau poate erau 3? Nu mai tin minte daca le-am calit sau poate le-am fiert, sau le-am pus pur si simplu in pungi. Nu mai vreau ghebe decat daca mi le da mamica la borcan conservate cu ulei si piper. O nebunie. Partea proasta e ca face cam 3 borcanele amarate pe an. Cate 1 de caciula. N-are materie prima. Da’ stie taticu’ niste locuri in padure unde gasesti niste ghebe mici si dragute, in buchetele, asa, de le poti pune pe palarie. Si mai stie niste locuri cu fragi. Mamica face si dulceata de fragi. Tot cate 3 borcanele, cate 1 de caciula. Mi-e dor de acasa.