INCHINACIUNE CATRE DACIA

Ieri n-aveam treaba, deci ma dadeam pe net. Si citeam blogul unei gagici mult iubitoare de rotile ei de dacie. Ma jur pe steag ca ani de zile am zis acelasi lucru. Pai, puii mei, are volan, are roti, imi face treaba, ce mai vreau de la ea. Da’ cand fu sa ma marit, in ziua aia glorioasa cand eu eram in 25 de kile de fuste si nu incapeam la volan si Fiintu’ trebuia sa ne conduca cu mandrie in Cismigiu sa ne tragem in poza cu verdeatza intru nemurirea noastra, l-am bagat in toti mortii si ranitii in gura mare la universitate cand am descoperit ca nu poate manevra chestia aia suava numita dacia break contemporana cu Eminescu. Asa ca, nu mai am dacie, am ford, la mana a 239207432980556-a, dar pe care o poate conduce si stalpu’ casei. Mesaj catre gagica cu dacie: cand vei upgrada de la dacie la masina o sa crezi ca ai murit si ai ajuns in rai. Geamuri electrice, nu mai asuzi ca tractoristu’ cand tragi de volan, ai frane pe bune, ai ABS ai tot felul de dracii care nu stii la ce-s bune, nu te trage curentu’ pe la usi. Basca, ai spatiu. Partea proasta e ca dupa ce ai platit-o cu sange constati ca nu te mai induri sa o pui la munca cum puneai dacia. Cu Tzampilica (asa o chema, odihni-i-s-ar rotile) veneam cu toba taras de la tara in fiecare vara. Cu asta nici nu-mi trece prin cap sa ies de pe asfalt. Ce-am innebunit? Acum Tzampilica se cheama femeia de ne scoate din mizerie o data pe saptamana. Si nici ea nu are geamuri electrice, se porneste greu si da rateuri.