AM UN CITITOR!

IUHUUUUUU. Am un cititor. Adica unul benevol. Adica nu barbatu-meu care nu capata daca nu-mi citeste ineptiile. Si nici sora-mea care... e sora-mea, asa i-a fost soarta. Life is good.

Later update: Pisoiu' meu moale si pufos m-a intrebat ce nu capata. Ma intreb daca exista emoticoane cu ras malefic ca ar fi fost numai bun unu' de-ala.

IN AL NOUALEA CER

Am snururi de martisoare. Sute. Ma simt industrie de resort. Industria de resort rade de se strica. Industria de resort are sute de mii de snururi, nu sute. Dar eu sunt o industrie mai mica, asa, de fotoliu la televizor. Si am facut martisoare in forma de caracatite si crocodili. Sunt dragute rau da' ma intreb eu, oare cui ii poti da asa un martisor? Soacra-tii? Nevestei politaiului? Sper sa aiba simtul umorului. Sau sa sufere de albeata si sa creada ca-s ghiocei. Voi ati vazut ca la tarabe, prin piete, sunt maxim 10 modele care se repeta obsesiv de la un vanzator la altul pana la greata? Pai daca nimeni nu vrea crocodili, normal ca sunt numai 10 modele pe piata. Ah, cum voi penetra eu industria cu caracatitele mele cu picioare colorate. Ce boom va fi si cum vor mai scrie ziarele despre mine :). Daaaaaaaaa, si cand caracatitele alea vor purta cercei din sticla si margele, atunci planul meu diavolesc de cucerire a universului cu gablonturi si fleacuri va deveni realitate. Iar eu voi stapani lumea. Acum ma duc sa-mi iau pastilele ca mi s-a infierbantat capul si iar ma decoreaza astia cu o camasa de-aia cu maneci mult prea lungi si ma baga la izolare. Si n-ar fi asa o problema dar risc sa ratez 1 martie.

L-AM PIERDUT PE GIGEL

Aveam si eu un gigel care pretindea ca e interesat de ce balauresc eu p-aci. Suspectez ca ideea era ca si eu trebuie sa fiu interesata de ce balaureste el. N-am fost. Deci nici el nu a mai fost. Deci, nu. De azi iar sunt singura la batut de campi. Deci, da.

LA TRANTA CU AUTORITATILE

Sau cum ti-o iei ori de cate ori vrei sa faci o fapta buna. Ma duc eu dis de dimineata la Registrul Comertului Ilfov sa ajut un prieten, scotian de felul lui, sa plimbe niste hartii dupa modelul romanesc. n-o sa pierd vremea povestind despre cele X formulare care cereau cu minuscule diferente fix aceleasi date, de lipsa de informare, de faptul ca era numai o fereastra de jumatate de ora in care fraierul platitor de taxe putea sa dea specimenul de semnatura in fata fufezei-sefa de acolo, de coada si mizeria umana. Pe astea le stiti si voi. Dar stand noi umil in fata individei care procesa hartogaria, ne pune asta o intrebare uluitoare: United Kingdom e in Uniunea Europeana?
Am si eu o intrebare: Creierul ei e in cap? Ca sunt vreo cateva in borcan la Medicina Legala si suspectez ca unul ii apartinea pe vremuri.

RECTIFICAM

N-o sa ghiciti niciodata cine m-a sunat azi de dimineata pe nepusa masa. Snururile de martisoare! Da, dom'le, se poate. S-au straduit si s-au straduit pana cand au mai gasit pe undeva ascunse snururile pe care eu le doream. Ca sa vezi ce mult inseamna tineretea, entuziasmul si un sut moral in the back side.
Multumim reginelor snururilor pe aceasta cale :). Sa spun, oare, ca daca la celalalt capat era un barbat si nu o femeie, nu cred ca ar fi facut efortul de a ma multumi pe mine, client banal? Cel putin asa se vede din partea asta. Deci, da.

SUNT DISTRUSA

Stiti cand ma laudam ce doua maini dibace am eu? Si cum voi popula eu pamantul cu martisoare si bla bla bla? Ei bine, personajele, de altfel binevoitoare, care trebuiau sa-mi furnizeze atisoarele specifice nu mai au marfa pe stoc. Chestie pe care mi-o spun acum, a saptea zi dupa scripturi cand nu mai e nimic de facut decat sa merg la vre-un pietar si sa iau nenorocitele alea de ate la niste bani de mai bine luam martisoarele cu totul. Oh, viata nu mai are rost. Ok, ok, e melodramatic, da' ma enerveaza! rau!

COMPARATIE

M-am dus vineri cu o prietena la targul de moda si alte cele de la Romexpo. De unde am achizitionat o prea-minunata geanta retro din carpa, pardon, goblen industrial, cu portfard din acelasi material. Se spala la masina. E prea minunata si de multa vreme imi pusesem in cap sa ma cadorisesc cu asa ceva visand la ziua aia varatica in care eu, fara nici o grija, imi voi scoate geanta retro la plimbare. Am plantat-o in hol si azi mi-am adus aminte sa ma fandosesc cu ea la Animal-planet-show-u' de barbatu-meu. Se uita el din mers si total indiferent imi baga: asa avea si Tusi una cand eram eu mic.
Geanta mea de designer, trendy, plina de fite si de maxima moda, o compara el cu gloaba de sacosa de piata a matusa-sii. Unde esti, Tu, Dumnezeul gentilor si al pantofilor, sa-l traznesti in mod repetat pe eretic?