CLOCIM UN OU DE STRUT

De ceva vreme, cei din jurul nostru au semne clare cum ca noi clocim ceva. Un ou de strut. In fiecare seara il luam in pat cu noi, la caldurica, ca sa nu se simta singur, si il tot mangaiem, ne gandim cum o sa-l botezam si ne contrazicem cu privire la facultatea pe care o va urma. Cred ca oul asta este primul proiect de lunga durata de care ne-am ocupat noi ca familie. Mai sunt maxim 8 zile.

AIIIIIIII, CE S-A SCOS

Vineri, Pisoiu' meu a fost rau. Da' rau. Rau de tot! Chestie care, de obicei, imi produce ceva fum pe nari si scormoniri de copita in tarana. Si eram furioasa moarta. Si nici nu puteam arunca cu ghetele de perete ca am varuit de curand. Frustrant, rau, ce mai incoace si incolo. Si vine el acasa, eu aveam vederea incetosata de atata fum ce-mi iesea din nari si imi intinde din usa neste trandafiri galbeni cu ceva bordura orange, frumosi rau. L-am iertat. Iar sambata mi-am cumparat pantofi asa ca l-am iertat de tot. Nu e soi rau Pisoiu' meu dar calca in strachini intr-un hal....

SUNT O GAINA

N-am curaj sa-i zic Pisoiului cat am dat azi pe cele doua colete cu margele pe care tocmai le-am primit si le-am insirat frumos pe birou spre fericirea discutabila a celor doi colegi ai mei, ambii barbati. I'm a chicken. Deci sunt o gaina. Dar o gaina foarte fericita ca are jucarii noi si, in acelasi timp, profund nefericita pentru ca am obligatii de toate soiurile zilele astea care ma vor tine departe de margelele mele iubite. Si eu care visam un weekend margelat...

LA MILOGEALA

Rau e sa fii, dom'le, la mila barbatului. De cata vreme ma tot rog la el sa-mi puna si mie pozele cu martisoare pe blog, sa ma laud si eu la populatie cu talentele mele de facator-de-fleacuri. Da' el e rau si nu vrea. Adica se da ranit, ocupat, obosit. Da, stiu, ocazional mai si munceste, da' eu ce sunt? Pasta de carnati? Nici aia nu intra singura in mat, tot trebuie ajutata. Si de cand sunt examenele, doctoratul si cursantii lui mai importanti decat martisoarele mele?

FIRMA DE DOI LEI

M-am trezit azi plina de harnicie si m-am apucat sa comand materie prima pentru margelele si cerceii pe care cu atata gratie si imaginatie ii fac eu seara cand stau la televizor.
Si intru eu on-line pe site-ul unei firme despre care credeam numai lucruri bune, comand margele de o suma X, care suma coincidea cu cea de la care ei se laudau ca fac transportul gratuit. OK, ma bucur eu ca scutesc niste banuti (va rog sa tineti minte ca eu sunt o neica nimeni care mai impusca un leu iar ei sunt firma maricica, cu magazine prin tot orasul, Unirea, Piata Amzei si cine mai stie pe unde), dar mare imi fu surprinderea cand primesc un e-mail de la o tanti de acolo cum ca promotia nu se aplica si la produsele pe care le-am comandat eu ci numai la produsele Y, altele decat ale mele. Ma jur pe chilotii rosii ai Pisoiului meu ca pe jaful ala de site al lor nu scria nimic de asta la oferta cu transportul, absolut nimic. Asa ca ii raspund lui madam spunandu-i cat pot eu de elegant ca sunt niste marlani si ca ma astept sa respecte oferta si-mi vine mie ideea sa dau un print la pagina ca sa se vada ca pe site asa scrie. Ma credeti ca, atunci cand am redeschis pagina (toata chestia a durat vreo 15 minute) oferta aia disparuse ca si cum nici nu fusese acolo vreodata? Cat de tarani pot sa fie astia daca se bucura la cei 2 lei pe care ii pot fura de la clientii aia prosti care comanda de la ei? Firma de cacat. Cine imi da un leu ii spun cum si se cheama firma de cacat, asta ca sa scot banii de la transport :).

Si cand te gandesti ca azi era baba mea. Uitati-va si voi ce frumos si cald e afara si in ce situatie de neam prost ma introbaga astia, sa-mi strice ziua.

EMOTIONAL ROLLERCOASTER

De la o vreme incoace traiesc intens. Ieri uram martisoarele, azi am revenit la sentimente mai bune dupa ce Pisoiul meu a venit cu vesti incantatoare vis-a-vis de reactiile colegelor lui la artisoarele oferite. Da, sunt un geniu al culorilor, o maestra desavarsita a bricolajului, regina margelelor si printesa cerceilor. Daca as coase decent la masina as face genti retro ca aia de care rade barbatu-meu) si sarafane chic pentru gravide. La culcare visez cercei si la sculare caut boabe de sticla si snururi colorate. E boala grea. Da' grea. Dar, ascunsa bine intr-un colt al mintii (da, aveti acum dovada faptului ca am mintea in colturi, bucurati-va, non-creativilor!) e o idee, un numar de obiecte decorative, unele anume, pe care le tot rod si le tot sucesc pe toate partile. Inca nu am curaj sa ma apuc de ele, poate spre toamna, cand indemanarea mea va atinge cote ceva mai inalte. E oficial, am obsesii.

I HATE MARTISOARELE

In vecii vecilor nu mai vreau sa vad martisoare. Sau, cel putin pana la anu' pe vremea asta. Am livingul plin de snururi si pungulite, n-am reusit sa dau jos tot lacul de pe degete si miroase a chimicale in toata casa, ultima serie nu s-a uscat si barbatu-meu e nefericit din cauza asta (adica el, regele neincoronat al neindemanaticilor, trebuie sa bage niste martisoare umede si lipicioase intr-o punguta mica. Acum stiu de ce nu s-a facut ginecolog). Am trei ore de somn in spate si o ura generalizata pe toata lumea. Dar daca imi joc cartile bine cred ca imi fac o mica piata de desfacere printre fetele de la birou. Toate mi-au admirat cerceii :). There is hope yet. Iar la anu' o sa incep sa fac martisoare din ianuarie, mai ales ca acum stiu cam cat timp e necesar pentru fiecare dintre modele. Da, m-am lansat. Pe chestia asta ma duc la culcare ca nu mai tin capul drept. Si dupa asta trebuie sa gasesc un lipici superstrong pentru magneti.