DESPRE (NE)FERICIRE

De la o vreme am drumuri bi-saptamanale la posta ca sa duc sau sa iau colete diverse. Si m-am imprietenit cu postaritele/postaritii, sau cum li s-o spune. Si, fiind noi prieteni, pana se descurca ei in hartii schimbam amabilitati. Toate bune si frumoase, dar am o suspiciune ca ne-am imprietenit cam prea tare, pentru ca azi mi-am dat seama ca sunt la curent cu toate bolesnitele, necazurile si diversele probleme ale fiecaruia dintre ei. Stiu exact in ce relatii este aia cu vesta grena cu soacra-sa si ca ala mic al tipei din dreapta face numai nenorociri la scoala de se duce ma-sa saptamanal sa dea ochii cu invatatoarea, ca tipu' ala mai subtire si mai spalat are o unghie incarnata si de-aia nu-si ridica cucu-rucul de pe scaun si le trimite pe fraiere sa care colete. Mai stiu si de baba din biroul de langa ca a gatit niste varza a la Cluj ieri si aseara au mancat-o nesatuii aia pe toata, deci azi trebuie sa treaca din nou la cratita.
M-am surprins si pe mine, de nenumarate ori, vaitandu-ma sau povestindu-mi problemele. Ce placere om avea noi sa impuiem urechile celor din jur cu problemele noastre? Sunt mai putin ale noastre, se rezolva mai iute? Ca rareori aud pe cineva spunand ca-i e bine, ca e fericit ca un purcel in noroi si ca nu are nevoie de nimic. Suntem un neam de vaitatori. Pe de alta parte, cand sunt fericita, stau muta si cu un zambet tamp insirat pe fata, nu-mi vine sa-mi popularizez fericirea, poate de teama sa nu o pierd.

A VENIT ZIUA Z

Stimate rubedenii, prieteni, vecini si unicule cititor voluntar,

A iesit puiul de strut! Toata noaptea ne-a tinut treji cu piuitul lui ascutit dar, spre dimineata, a reusit, in fine, sa iasa din coaja. Suntem foarte mandri de el, e mititel, zburlit si frumos si noi o sa avem grija sa se faca mare. Stim ca si voi ne doriti sa avem un pui de strut vioi si rotofei, asa ca, va invitam pe:

HypnoticParade by Milioana

sa ne dati o mana de ajutor la cresterea lui.

De asemenea, oricine va da de mancare la strut pe perioada lunii martie va primi o reducere de 10% din valoarea boabelor. Tentant, nu?

OTV

Urmand direct sirului de freackish things de la televiziunea de garsoniera a lui dan senzationescu, am aflat ieri dimineata, total shocata, ca Pisoiu' meu e "Barbie girl". Impacandu-ma oarecum cu ideea am tras urmatoarele concluzii:
1. Pisoiu' meu e macho rau daca-si permite sa zbiere prin bucatarie in timp ce face omleta duminicala "I'm a Barbie girl, In a Barbie world" fara sa-i fie teama ca-i stirbeste masculinitatea.
2. Pisoiu' meu e o fiinta onesta care nu se teme sa-si recunoasca inclinatiile - marturisesc insa ca nu-l banuiam de asa ceva :).
3. Mi se pare foarte kinky sa "undress him anywhere" (desi fanteziile mele de la micul dejun implica de obicei servirea ceaiului in pat si nu dezmatarea in locuri publice) dar in ceea ce priveste pieptanatul, poate sa se linga pe bot, e baiat mare si o sa se pieptene singur.

Pentru cine nu stie la ce ma refer....
I'm a Barbie girl
In a Barbie world
Imagination
Bla bla bla

You can brush my hair
Undress me everywhere (asta-i partea kinky!)
De-abia astept weekendul viitor, cine stie ce mai aflu.
Si, mai ales, de-abia astept sa vina vara - e mai usor de dezbracat :).

P.S. Am uitat un lucru important: I'm a Barbie girl a urmat imediat dupa seara de sambata cand s-a oferit voluntar sa ma ajute sa fac un siraj de margele. Probabil ca dupa postarea asta pot sa uit de ajutor la margelit.

A mai ramas o singura zi.

VINERI 13

Mi-e grozav de frica de vineri 13. Nu de 13, nici de vineri. Dar vineri 13 e malefic cu acte. In fiecare vineri 13 imi vine sa ma dau bolnava dar mi-e frica sa nu tentez soarta. Imi vine sa ma ascund sub pat dar patul meu sta direct pe podea. Imi vine sa fac un legamant al tacerii de o zi dar ma mananca limba. Si nu stiu cum se face dar in zilele de vineri 13 sunt ocupata pana peste cap cu tot felul de chestii care ma fac sa alerg aiurea prin tot orasul boscorodindu-mi soarta cruda in loc sa stau pitita la mine acasa.
Nu mai vine primavara aia odata sa ma duc ca babele in parc si sa ma uite Dumnezeu pe o banca la soare vreo doua ore. In schimb am parte de 3 zile de vineri 13 anul asta. Pai, daca nu v-ati dat seama, asta e motivul pentru care suntem in criza. Prea multe zile de vineri 13 intr-un singur an, evident ca nu e semn bun. Hai sa mergem in grup la ghicitoare, sa haleste si gura ei aurita neste paine si sa ne minta frumos.
Mai sunt patru zile.

MEMORIES

De cateva zile ma trezesc messengerind in nestire cu umbre vechi. Pisoi, asta nu e pentru ochii tai :). Asta, pentru ca am avut ideea "geniala" de a revigora un cont dintr-o alta viata. E placut ca te tine lumea minte dar devine oarecum obositor sa tot spui fiecarei persoane in parte: m-am maritat, nu calc stramb pentru nimeni si nu, nici o cafea nu se poate. Ma gandesc sa dau un mass pe tema asta ca sa fie treaba oabla. Oare oamenii au atat de putina imaginatie incat nu-si pot inchipui ca o fiinta oarecare s-ar putea sa aiba mai multe fatete decat cea care le-a fost aratata lor? Era sa zic personalitati dar o dam in psihiatrie si nu ma pricep.
Mai sunt cinci zile.

THE FUTURE IS NOT MINE

As da cu computatorul de podea si mouse-ul l-as da la pisica. Monitorul l-as face suport de carti si mi-as cumpara un caiet mare, gros si cu coperti roz pe post de blog. Cati nervi si cata frustrare poate acumula un om in cinci minute de computer malfunction? Si de cate de-astea e nevoie inainte sa te razbuni sangeros pe ceea ce, in cele mai multe cazuri, e propria ta nestiinta? Ma simt depasita de tehnica, de ritmul in care se intampla toate in jurul nostru, de viteza careia nu-i mai fac fata. In mod evident, viitorul asta super-tehnologizat nu-mi place si nu-mi recunosc apartenenta la el, dar in lipsa unei idei mai bune, il iau ca atare, cel putin atata vreme cat il am pe Pisoiu' Minitehnicu' sa ma descurce.
Cred ca diseara o sa-i fac ceva bun Pisoiului ca tot el, saracu' m-a scos azi din chestia aia urat mirositoare cu iz de server error. Ca sa nu mai pun la socoteala ca de cand clocim oul de strut munceste pana la miezul noptii sa-i adune paie si viermisori si alte chestii bune pentru un bebe-strut. Si invata si cantecele noi - am eu o suspiciune ca de-aia imi mor florile, ca-l aud pe el fredonand.
Mai sunt sase zile.

FLORI VERSUS BURUIENI

N-am noroc la flori. Singurele chestii care supravietuiesc la mine si chiar se puiesc in disperare sunt niste buruienoase cu frunze verde inchis, care nu fac nici un fel de flori si pe care le-am pus in nenumarate ghivece pentru simplul motiv ca nu ma indur sa le arunc. Astea sunt cele care o duc bine. La nivelul imediat inferior e o hoarda de cactusi care nu face niciodata nimic. Stau, pur si simplu acolo, se umplu de praf si, ocazional, mor putreziti si put (de obicei cand o apuca pe Tampilica udarea saptamanala in loc sa-i lase in pace). Mai am niste chestii cracoase care dupa o gramada de ani in care nu au facut nimic au trintit, in fine, niste flori, in buchetele rosii, dar nu le vede nimeni pentru ca florile sunt toate cu fata la geam. Sunt lesinate dupa lumina si nu prea am de unde sa le dau. Un crin care face flori in cel mai bun caz o data pe an si cam atat. Si cand ma gandesc ca, acum un milion de ani, cand m-am mutat aici, mi-am transtit niste glafuri nesimtite tocmai pentru a avea unde sa-mi cresc splendidele flori pe care, in mod naiv, le previzionam. Splendide pe naiba. Ori de cate ori ma uit la ele ma apuca pandaliile. Dar nu ma indur sa le arunc. Ca altele n-am si nici nu cred ca ar supravietui, asa cum nici una dintre begoniile si cate altele cumparate din frumosul oras nu au supravietuit.
Mai sunt sapte zile.