FLORI VERSUS BURUIENI

N-am noroc la flori. Singurele chestii care supravietuiesc la mine si chiar se puiesc in disperare sunt niste buruienoase cu frunze verde inchis, care nu fac nici un fel de flori si pe care le-am pus in nenumarate ghivece pentru simplul motiv ca nu ma indur sa le arunc. Astea sunt cele care o duc bine. La nivelul imediat inferior e o hoarda de cactusi care nu face niciodata nimic. Stau, pur si simplu acolo, se umplu de praf si, ocazional, mor putreziti si put (de obicei cand o apuca pe Tampilica udarea saptamanala in loc sa-i lase in pace). Mai am niste chestii cracoase care dupa o gramada de ani in care nu au facut nimic au trintit, in fine, niste flori, in buchetele rosii, dar nu le vede nimeni pentru ca florile sunt toate cu fata la geam. Sunt lesinate dupa lumina si nu prea am de unde sa le dau. Un crin care face flori in cel mai bun caz o data pe an si cam atat. Si cand ma gandesc ca, acum un milion de ani, cand m-am mutat aici, mi-am transtit niste glafuri nesimtite tocmai pentru a avea unde sa-mi cresc splendidele flori pe care, in mod naiv, le previzionam. Splendide pe naiba. Ori de cate ori ma uit la ele ma apuca pandaliile. Dar nu ma indur sa le arunc. Ca altele n-am si nici nu cred ca ar supravietui, asa cum nici una dintre begoniile si cate altele cumparate din frumosul oras nu au supravietuit.
Mai sunt sapte zile.