MARITIS

Nu, nu al meu, eu m-am maritat o data, imi ajunge. Dar am o prietena, ne stim de mai bine de 20 de ani, care simte nevoia sa se marite. Evident, ea sade cu omu' ei de cand mos Adam si Eva, da' acum o mananca sa se legalizeze, sa-l faca si pe el un barbat cinstit. Toate bune si frumoase daaaaaaaaaaar, m-a promovat pe mine pe post de consultant specialist in nunti. Adica de vreo 6 luni daca nu mai mult ma suna de trei ori pe zi si o data noaptea sa ma intrebe Dumnezeu stie ce.
Cat beau invitatii standard. Cate feluri de mancare ar fi bine sa dea. Ce muzica sa puna. De unde stie ea cand sa fie muzica de mancare si cand sa fie muzica de dans. Cat costa o rochie de mireasa. Dar accesoriile? Dar costumul mirelui? Oare pana pe la ce ora ar trebui sa tina nunta ca sa fie declarata un succes? Si de la ce ora sa porneasca. Dar eu ce restaurante ii recomand?
Si asta nu-i nimic, intrebarile de mai sus sunt numai varfuri de iceberg, fiecarui varf de acest fel urmandu-i injunghieri repetate in urechea mea nevinovata.
Ce bauturi tari sa dea si in ce cantitati? Cat Martini bea o persoana? Dar whisky? Dar lichior? Ei ii place lichiorul, oare sa ia de mai multe feluri? Si a descoperit ea o bautura, ceva cu ciocolata, ar vrea sa ia cam cate o sticla de cap de invitat. Doamne, de ce nu comercializez eu bauturi ca dadeam lovitura. Mai interesant e ca daca raspunsul meu nu i se pare destul de satisfacator, ma mai suna inca o data peste vreo cinci minute cu aceeasi intrebare, poate capata altul.
In alta ordine de idei, daca nu se potoleste, invitatii aia vor fi toti prastie, pulbere si muci din prima jumatate de ora. Am o imagine apocaliptica cu o hoarda de stimabili la tol festiv borand prin colturi de atata amar de bautura. Pacat de bautura.
Ce ma uimeste pe mine e ca ea tine minte nunta mea (pe care se pare ca o ia ca reper, numai ea stie de ce) muuuuuuult mai bine ca mine. Stie ce-a fost de mancare, ce s-a cantat, toate draciile. Eu habar n-am si nici nu ma pasioneaza.
Mi-e frica sa ies cu ea la plimbare ca mi-e teama ca ma va scoate din minti cu pistonatul ei continuu fortandu-ma sa o calc, din greseala, desigur, cu masina. Pana trece nenorocirea asta, invazia asta de lacuste, criza asta numita nunta ei, planuiesc sa ma mut pe o insula pustie fara telefon.
Dar pentru ca e prietena mea nu-i voi posta aici numele complet, adresa si numarul de telefon. Inca.