luni, 23 martie 2009

MARITIS

Nu, nu al meu, eu m-am maritat o data, imi ajunge. Dar am o prietena, ne stim de mai bine de 20 de ani, care simte nevoia sa se marite. Evident, ea sade cu omu' ei de cand mos Adam si Eva, da' acum o mananca sa se legalizeze, sa-l faca si pe el un barbat cinstit. Toate bune si frumoase daaaaaaaaaaar, m-a promovat pe mine pe post de consultant specialist in nunti. Adica de vreo 6 luni daca nu mai mult ma suna de trei ori pe zi si o data noaptea sa ma intrebe Dumnezeu stie ce.
Cat beau invitatii standard. Cate feluri de mancare ar fi bine sa dea. Ce muzica sa puna. De unde stie ea cand sa fie muzica de mancare si cand sa fie muzica de dans. Cat costa o rochie de mireasa. Dar accesoriile? Dar costumul mirelui? Oare pana pe la ce ora ar trebui sa tina nunta ca sa fie declarata un succes? Si de la ce ora sa porneasca. Dar eu ce restaurante ii recomand?
Si asta nu-i nimic, intrebarile de mai sus sunt numai varfuri de iceberg, fiecarui varf de acest fel urmandu-i injunghieri repetate in urechea mea nevinovata.
Ce bauturi tari sa dea si in ce cantitati? Cat Martini bea o persoana? Dar whisky? Dar lichior? Ei ii place lichiorul, oare sa ia de mai multe feluri? Si a descoperit ea o bautura, ceva cu ciocolata, ar vrea sa ia cam cate o sticla de cap de invitat. Doamne, de ce nu comercializez eu bauturi ca dadeam lovitura. Mai interesant e ca daca raspunsul meu nu i se pare destul de satisfacator, ma mai suna inca o data peste vreo cinci minute cu aceeasi intrebare, poate capata altul.
In alta ordine de idei, daca nu se potoleste, invitatii aia vor fi toti prastie, pulbere si muci din prima jumatate de ora. Am o imagine apocaliptica cu o hoarda de stimabili la tol festiv borand prin colturi de atata amar de bautura. Pacat de bautura.
Ce ma uimeste pe mine e ca ea tine minte nunta mea (pe care se pare ca o ia ca reper, numai ea stie de ce) muuuuuuult mai bine ca mine. Stie ce-a fost de mancare, ce s-a cantat, toate draciile. Eu habar n-am si nici nu ma pasioneaza.
Mi-e frica sa ies cu ea la plimbare ca mi-e teama ca ma va scoate din minti cu pistonatul ei continuu fortandu-ma sa o calc, din greseala, desigur, cu masina. Pana trece nenorocirea asta, invazia asta de lacuste, criza asta numita nunta ei, planuiesc sa ma mut pe o insula pustie fara telefon.
Dar pentru ca e prietena mea nu-i voi posta aici numele complet, adresa si numarul de telefon. Inca.

RADACINI

Stiti voi toate speculatiile si discutiile acelea stiintifice despre locul/continentul unde a aparut primul om/humanoid de pe planeta? Teoria zice ca acest continent ar fi Africa, banuind eu ca s-au copt mai repede maimutz-omuletii de acolo din motive de caldura excesiva. Ei bine, banuielile mele au fost confirmate, fara putinta de tagada, sambata cand, pregatindu-ne noi sa mergem la o petrecere, imi vad dintr-o data Pisoiu' topaind prin casa gol pusca si decorat cu toate margelele, colierele si bratarile facute de mine in ultimele doua saptamani. Sa nu fi fost alb-hartie ai fi jurat ca numai ce i-a cazut coada si e inca pe dieta de banane. Voi regreta mereu ca nu l-am imortalizat, he was a view to remember. Ii mai lipsea o carpa rapciugoasa pusa estetic in jurul soldurilor ca sa semene leit cu actorii din filmele de aventuri de acum vreo 40-50 de ani, alea in care aventurierii albi europeano-americani se ratacesc prin Africa si decid sa se faca Mare Sef de Trib peste vreo sleahta de negrisori pentru simplul motiv ca femeile se dadeau moca.
Ma gandesc sa folosesc imaginea in vre-un afis pentru popularizarea de margelute. Ceva de genul.. "chestii atat de misto ca si barbatii vor sa le poarte". Daaaa, mi-am gresit menirea, facator de reclame trebuia sa ma fac, poate asa nu mai auzeam de multe ori pe zi cat de constipate sunt femeile in general si romancele in special, mai ales ca am impresia ca e contagioasa. Constipatia, zic.
Si ma mai gandesc sa ma duc sa cuceresc vreo Lume Noua, daca oi mai gasi vre-una. Margele am, vise de marire am, bastinasi goi si doritori de margele imi mai trebuie. Da' apa de foc nu le dau ca o beau eu.

joi, 19 martie 2009

DESPRE (NE)FERICIRE

De la o vreme am drumuri bi-saptamanale la posta ca sa duc sau sa iau colete diverse. Si m-am imprietenit cu postaritele/postaritii, sau cum li s-o spune. Si, fiind noi prieteni, pana se descurca ei in hartii schimbam amabilitati. Toate bune si frumoase, dar am o suspiciune ca ne-am imprietenit cam prea tare, pentru ca azi mi-am dat seama ca sunt la curent cu toate bolesnitele, necazurile si diversele probleme ale fiecaruia dintre ei. Stiu exact in ce relatii este aia cu vesta grena cu soacra-sa si ca ala mic al tipei din dreapta face numai nenorociri la scoala de se duce ma-sa saptamanal sa dea ochii cu invatatoarea, ca tipu' ala mai subtire si mai spalat are o unghie incarnata si de-aia nu-si ridica cucu-rucul de pe scaun si le trimite pe fraiere sa care colete. Mai stiu si de baba din biroul de langa ca a gatit niste varza a la Cluj ieri si aseara au mancat-o nesatuii aia pe toata, deci azi trebuie sa treaca din nou la cratita.
M-am surprins si pe mine, de nenumarate ori, vaitandu-ma sau povestindu-mi problemele. Ce placere om avea noi sa impuiem urechile celor din jur cu problemele noastre? Sunt mai putin ale noastre, se rezolva mai iute? Ca rareori aud pe cineva spunand ca-i e bine, ca e fericit ca un purcel in noroi si ca nu are nevoie de nimic. Suntem un neam de vaitatori. Pe de alta parte, cand sunt fericita, stau muta si cu un zambet tamp insirat pe fata, nu-mi vine sa-mi popularizez fericirea, poate de teama sa nu o pierd.

marți, 17 martie 2009

A VENIT ZIUA Z

Stimate rubedenii, prieteni, vecini si unicule cititor voluntar,

A iesit puiul de strut! Toata noaptea ne-a tinut treji cu piuitul lui ascutit dar, spre dimineata, a reusit, in fine, sa iasa din coaja. Suntem foarte mandri de el, e mititel, zburlit si frumos si noi o sa avem grija sa se faca mare. Stim ca si voi ne doriti sa avem un pui de strut vioi si rotofei, asa ca, va invitam pe:

HypnoticParade by Milioana

sa ne dati o mana de ajutor la cresterea lui.

De asemenea, oricine va da de mancare la strut pe perioada lunii martie va primi o reducere de 10% din valoarea boabelor. Tentant, nu?

luni, 16 martie 2009

OTV

Urmand direct sirului de freackish things de la televiziunea de garsoniera a lui dan senzationescu, am aflat ieri dimineata, total shocata, ca Pisoiu' meu e "Barbie girl". Impacandu-ma oarecum cu ideea am tras urmatoarele concluzii:
1. Pisoiu' meu e macho rau daca-si permite sa zbiere prin bucatarie in timp ce face omleta duminicala "I'm a Barbie girl, In a Barbie world" fara sa-i fie teama ca-i stirbeste masculinitatea.
2. Pisoiu' meu e o fiinta onesta care nu se teme sa-si recunoasca inclinatiile - marturisesc insa ca nu-l banuiam de asa ceva :).
3. Mi se pare foarte kinky sa "undress him anywhere" (desi fanteziile mele de la micul dejun implica de obicei servirea ceaiului in pat si nu dezmatarea in locuri publice) dar in ceea ce priveste pieptanatul, poate sa se linga pe bot, e baiat mare si o sa se pieptene singur.

Pentru cine nu stie la ce ma refer....
I'm a Barbie girl
In a Barbie world
Imagination
Bla bla bla

You can brush my hair
Undress me everywhere (asta-i partea kinky!)
De-abia astept weekendul viitor, cine stie ce mai aflu.
Si, mai ales, de-abia astept sa vina vara - e mai usor de dezbracat :).

P.S. Am uitat un lucru important: I'm a Barbie girl a urmat imediat dupa seara de sambata cand s-a oferit voluntar sa ma ajute sa fac un siraj de margele. Probabil ca dupa postarea asta pot sa uit de ajutor la margelit.

A mai ramas o singura zi.

vineri, 13 martie 2009

VINERI 13

Mi-e grozav de frica de vineri 13. Nu de 13, nici de vineri. Dar vineri 13 e malefic cu acte. In fiecare vineri 13 imi vine sa ma dau bolnava dar mi-e frica sa nu tentez soarta. Imi vine sa ma ascund sub pat dar patul meu sta direct pe podea. Imi vine sa fac un legamant al tacerii de o zi dar ma mananca limba. Si nu stiu cum se face dar in zilele de vineri 13 sunt ocupata pana peste cap cu tot felul de chestii care ma fac sa alerg aiurea prin tot orasul boscorodindu-mi soarta cruda in loc sa stau pitita la mine acasa.
Nu mai vine primavara aia odata sa ma duc ca babele in parc si sa ma uite Dumnezeu pe o banca la soare vreo doua ore. In schimb am parte de 3 zile de vineri 13 anul asta. Pai, daca nu v-ati dat seama, asta e motivul pentru care suntem in criza. Prea multe zile de vineri 13 intr-un singur an, evident ca nu e semn bun. Hai sa mergem in grup la ghicitoare, sa haleste si gura ei aurita neste paine si sa ne minta frumos.
Mai sunt patru zile.

joi, 12 martie 2009

MEMORIES

De cateva zile ma trezesc messengerind in nestire cu umbre vechi. Pisoi, asta nu e pentru ochii tai :). Asta, pentru ca am avut ideea "geniala" de a revigora un cont dintr-o alta viata. E placut ca te tine lumea minte dar devine oarecum obositor sa tot spui fiecarei persoane in parte: m-am maritat, nu calc stramb pentru nimeni si nu, nici o cafea nu se poate. Ma gandesc sa dau un mass pe tema asta ca sa fie treaba oabla. Oare oamenii au atat de putina imaginatie incat nu-si pot inchipui ca o fiinta oarecare s-ar putea sa aiba mai multe fatete decat cea care le-a fost aratata lor? Era sa zic personalitati dar o dam in psihiatrie si nu ma pricep.
Mai sunt cinci zile.