A VENIT, A TRECUT, VINE ALTUL, SI ALTUL, SI ALTUL...

Si nu e vorba de barbati. Ca doar eu sunt femeie serioasa. Cred.
A trecut 23 August. Si targul aferent. Am scapat relativ usor. Mi-e somn de mor. Si-mi este dor. De fericitele zile cand inca nu exista presiunea.
De maine mergem la Sinaia Handmade Fair pentru un targ de trei zile. Aceleasi emotii, acelasi balamuc teribil, acelasi circ infinit cu facutul si desfacutul bagajelor... Sa speram ca o sa fie bine. Noi, cel putin, am facut tot ce am putut si am stiut ca sa fim vizibili. Mai departe... va trece si asta si, daca avem noroc, nu vom fi pierdut prea multi bani :). Nu glumesc, nu va fi usor sa ajungem la un numitor comun cu targul asta. Unicule cititor, sa ne tii pumnii.

EMOTII DE 23 AUGUST

Ei, da, bine, am emotii. Emotii pentru cum va fi la Targ-usor-ul la care, cu maxima mandrie vom participa pe 22-23 august, la Clubul Taranului. E un fel de "prima zi de scoala" combinata cu "teza la chimie". Zic "chimie" pentru ca, pentru mine, chestia asta a fost si este, in continuare, de neinteles. Unica materie scolara despre care nu am inteles absolut nimic. Asa cum nu inteleg nici mecanica clientelei targurilor. Cine vine la targ? Cine vine sa cumpere dintr-un targ? Ce cauta omul, in cazul meu, oama, cand vine spre taraba ta? OK, chilipiruri, ma rog, pana aici m-am prins. Dar cand devine o marfa, un chilipir? Si cum o faci pe respectiva clienta sa priceapa la nivel subtil ca e un chilipir? Ca tu, mic facator de oaresce, stii ca ceea ce vinzi este, practic, un cadou, pentru ca stapanesti datele problemei, stii cat a costat fiecare margica, atica si bobita. Dar ea? Oama? Cum afla ea ca, exact aceeasi marfa pe care i-o oferi cu o doza de modestie din coltisorul tau, ai "bagat-o" si intr-un magazin de fitze pe Calea Victoriei, prilej cu care pretul lor s-a dublat, triplat etc. Evident, tu le-ai dat un discount simtitor apropitarilor magazinului, pentru ca ei sunt fericitii posesori de locatie. Iar locatia costa. Orice costa. Numai imaginatia si munca ta nu costa...
In fine, sa nu ne amaram. Ne asteapta un weekend inedit, cel putin deocamdata. Si, cel putin deocamdata, ne vom bucura sa vedem manute lacome scotocind prin toata taraba, poate, luand niste cercei, sau vre-un pandant, asa , ca amintire, de la Targ-usor-ul de 23 august.
A, da, Pisoiu' credea pana mai ieri, ca nu prea avem marfa si vom fi cu taraba goala. Aseara, dupa ce le-am grupat, oarecum, pe caprarii, s-a razgandit. Sa dea Ceru' sa nu avem noi atata marfa cata cerere va fi si sa facem lista de asteptare :).

ALTRUISM

Presupunand in mod absurd ca stie cineva ce inseamna asta, vreau sa povestesc azi ce-am vazut intr-un filmulet pe net. Era un filmulet despre un fast food din fundul lumii (undeva in State) care a decis ca pentru a-si pastra clientii, ar fi bine sa ofere cafea gratis la modul permanent. Ne-avand sonor la birou (unde vizionam pe timpul angajatorului - vai, ce rusine!), nu stiu exact conditiile in care se aplica acest permanent gratis dar nici nu e asta point-u'. Bun, foarte frumos, erau amaratii fericiti ca au cafea moca. In acelasi fast food insa era si o tablita cu potentiale fapte bune care ii indemna pe cei care intrau sa se gandeasca daca nu cumva, din surplusul lor de timp sau bani(ce-o fi aia ?!?) sa:
- plateasca rata cuiva pe o luna
- ajute un student cu taxele scolare
- plateasca mancarea celui din spatele lui (la coada)
- faca curatenie in casa cuiva
- tina companie unui batran
- spele masina cuiva
- tunda iarba din fata casei cuiva
si cate altele.

Un fel de circuit al faptelor bune in natura. N-am idee daca tablita a fost pusa si in practica. Dar imi placea ideea, chit ca, pe aici, probabil ca mi-as lua-o pe cocoasa numai pentru ca am gandit ca cineva ar putea face o fapta buna. Daca, Doamne fereste, se ia? Si pe urma toti ar trebui sa facem fapte bune? Unde am ajunge? Lasa, tot mai bine ca la noi, cu capra moarta.

Totusi, eu voi face azi o fapta buna: ma duc sa-mi platesc ratele. Ca si bancile, saracele, trebuie ajutate. Ca nu mai au lopeti cu care sa invarta banii.

DUPA GRIPA AVIARA, VACOASA SI PORCINA URMEAZA GRIPA DIN POIENITA! ATENTIE!

Am fost, ne-am jucat, ne-am intors. De la tara. Treaba e ca nu ne-am intors in parametri ci ceva mai muciosi si febrilosi. Ma rog, unii dintre noi. Pisoiu'! Si, stand el in pat si cujetand, fu lovit de revelatii:
"Stii tu cand m-am imbolnavit?"
"Aaaa? Cand?"
"Cand ma vaietam de junghiuri la tara de radeati toti de mine."
"Unde?"
"In poienita!"
Atentie, unicule cititor, o noua forma de gripa se anunta: gripa poienitoasa, ce poate ataca pe oricine merge la pic-nic. Daca aveti junghiuri in poienita prezentati-va de urgenta la spital sau la medicul de familie. Pana la urma s-a dovedit a nu fi gripa sau raceala ci... ok, nu voi spune in public.

CRIZA, DOM'LE

Am trecut de boaba cu numarul 200. Am trecut mai de mult dar am uitat sa anunt. Ghinion, anunt acum. Oricum nu intereseaza pe nimeni in afara de noi, si asta doar din motive statistice. Mai interesant e ca, dupa multa agitatie si o hoarda de migrene l-am dibuit pe domnul Swarovski - care nu era chiar asa de greu de dibuit, ca veni vorba - si acum nu mai ingras o mini-hoarda de intermediari - chestie care e destul de cool, nu? Asa ca unicul meu cititor ar trebui sa se bucure afland ca preturile mele, in continuare contin numai materiale si manopera. Da, moarte capusismului din industria margelutelor, voi fi dat o grea lovitura economiei de subsol.

POST-PORTOCALIA

M-am uitat azi pe postari mai vechi si am avut o revelatie: sunt constanta, dom'le! Adica nici inainte de Portocalia nu voiam sa merg in Portocalia si nici dupa ce am fost in sus-numita nu....
Sa nu fiu inteleasa gresit, n-am eu treaba cu mareata tara dar, exista un dar. Nu merge, nene, sa te preumbli prin strainataturi obosit si cu burta goala. Jumate din timp nici nu stiu ce-am facut. Tin vag minte ca fu misto. Tin al naibi de bine minte ca am fost mult peste pragul de oboseala absolut tot timpul. Si asta nu-i misto.
Da' tin minte una chestie cool de tot: pai aveau aia de-a mori eoliene... fratele meu. Paduri intregi. La noi de ce ma-sa mare nu se poate? Ca doar vanturi avem, gazosi suntem. Puii mei, cat de greu o fi sa montezi o padurice de magarii de-alea? Bine ca stam la mila lu' enel si conel si cum ii mai cheama. Ca veni vorba: enelu' nu-s ceva strainezi? Ha! M-a lovit revelatia. Pai daca portughejii cu spaniolii, cu italienii si cu toti ailalti au mori de vant, de unde sa ia si amaratii de ei pielea de pe om? De la romanica, ca aici e multi, e prosti si au nevoie de frigider, TV si AC. Parca era vorba sa zic chestii despre portocalia. Ei, nu fu sa fie.

PANTOFI

Acum niste ani am intrat noi intr-un magazin apartinand unei fabrici de pantofi cu gandul evident de a ne mari efectivul de incaltari. Si ne falfaiam noi pe acolo cand, deodata magazinul a suferit de innegrire. Pentru necunoscatori, au intrat niste tigani. De-aia adevarati cu vesta, palarie si seminte. Ca ei merg la o nunta. Bravo lor. Si le trebuie pantofi. OK, si? Pai si... Pantofi tiganesti aveti?

Cine nu stie brandu’ “pantofi tiganesti” sa ma intrebe ca m-am documentat.

Si tot despre pantofi: Eram la Leonardo, cu ocazia uneia dintre multele lor promotii la care eu nu ma aleg cu nimic dar Pisoiu isi cumpara mai rau ca femeile. Si ma plictiseam de moarte uitandu-ma cum nu e in stare sa se decida intre doi pantofi virtual identici. Si m-am decis sa scurtez chinul si sa ma duc in partea cealalta a magazinului sa vad ce au la oferta in materie de incaltaminte si accesorii pentru femei. Asa ca m-am rasucit pe calcaie si l-am anuntat din coltul gurii: “Eu ma duc la femei”. Si in ziua de azi se hlizeste cand trecem pe langa Leonardo.