GHEBE

Noi suntem fani ciuperci in cele mai diverse forme. Cu buzunarele goale visam cum ar fi sa avem un restaurant in care sa servim numai chestii cu ciuperci. Evident, nu avem nici bani si nici experienta. Da’ batem si noi campii.
Asta toamna am avut o revelatie. Pe marginea drumului pe DN1 sunt babe care vand ghebe. Deci, oprim si cumparam ghebe. Din doua locuri diferite. Cam scumpe, da’ ce sa faci, iubim ciupercile. Le-am lasat o zi in frigider ca aveam alte activitati, inclusiv sa raportam familiei ca nu ne-am dat cu cracii in sus pe shusha. Evident ca ma laud ca am luat ghebe – moama, ce tare sunt eu si ce gospodina. Aflu ca ghebele trebuie preparate rapid ca fac viermi. Ale naibii ghebe. Next day, duminica, ne pornim voiniceste la curatat, spalat, preparat ghebe. Ca noi lucram industrial. N-am vazut in toata vietisoara mea atatia viermi cati am vazut in duminica aia. Ore in sir ne-am straduit sa separam proteina din carne de cea din ghebe. Cumplit de multe ore mai tarziu (si cu stomacul chircit) ne-am ales cu doua pungi de ghebe la congelator. Sau poate erau 3? Nu mai tin minte daca le-am calit sau poate le-am fiert, sau le-am pus pur si simplu in pungi. Nu mai vreau ghebe decat daca mi le da mamica la borcan conservate cu ulei si piper. O nebunie. Partea proasta e ca face cam 3 borcanele amarate pe an. Cate 1 de caciula. N-are materie prima. Da’ stie taticu’ niste locuri in padure unde gasesti niste ghebe mici si dragute, in buchetele, asa, de le poti pune pe palarie. Si mai stie niste locuri cu fragi. Mamica face si dulceata de fragi. Tot cate 3 borcanele, cate 1 de caciula. Mi-e dor de acasa.

CIUPERCI

Mama, ce ne plac ciupercile. Am luat o ladita de 3 kile de la Metro (asta in afara de nenumaratele conserve). Acu’ trebuie sa le prepar, sa le fac ce le-oi face ca astea nu tin. Numai ca imi pare rau ca nu am luat si o ladita de portocale. Fiintu’ n-a vrut, ca nu le mancam noi asa repede. De atunci am dat cam juma de million pe fructe. Sa-l …! Ca portocalele tineau macar pana acum. Si ar fi costat cam 20 ron. Simte cineva diferenta?
In fine. 3 kile de ciuperci de spalat, curatat, pregatit pentru diverse semi-preparari. A durat cam cat i-a luat lu’ barbatu-meu sa curete 6 cartofi si sa traga chiulul cat a incaput de la vajnicele indatoriri casnice. Adica vreo ora jumate. Nu mai curat ciuperci cate zile oi avea. Sau pana data viitoare cand imi voi aminti cu nostalgie ce bune sunt. Ale naibii ciuperci.

LA METRO

Duminica am plecat la Metro, Brico, Ikea. Ca asa sunt eu, fac niste tururi de forta cu niste liste interminabile in brate (tura asta am aproximat-o la vreo X00 ron si am luat si cardul, just in case) si la sfarsitul zilei sunt out. Dar am economisit timp si bani ca nu mai trebuie sa merg acolo… vreo 3 zile. Prima pe lista: Metro. De unde luam tot ce era pe lista si muuuuuuuuuuuuuulte altele. Peste 3 ore. Peste … mi-e rusine sa spun cati bani. M-am cocosat. Si ma jur ca tot ce am luat ne trebuie. Ma rog, nu sunt convinsa ca erau vitale 12 cutii de conserve de ciuperci da’ daca nu dadeau si mai putine? si, oricum, tin pana in 2010 sau cam asa ceva. Si daca da razboiu’, ceea ce nu e exclus avand in vedere ce vremuri de c… t traim, apoi o perioada vom putea savura conserve de ciuperci. Pe urma mai vedem. Dupa Metro si cu bugetul relaxat de gol ce era am plecat acasa. Nici chifteaua suedeza nu ne mai suradea. A facut barbatu-meu 6 drumuri sa care tot de la masina in timp ce mie mi-a luat muuuulte ore si muuulta organizare sa conving toate diversele sa intre in congelator, frigider, dulapuri, cutii etc. Dar ma simt uluitor de eficienta. Am munti de ciuperci.

PORTOCALIA

Vreau sa ma mut in Portocalia. Sa stau cu dansa-n sus all day long. Sa-mi pice portocala malaiata gata decojita. Sa plantez maslini. Si cactusi. Sa-i culeaga altii. Sa-mi trag un bananier langa piscina si, ocazional, sa sufar de arta. Sau de artizanat. Sa nu trebuiasca sa-mi incui usa la casa. Sa am soparle prin curte. Sa n-am gandaci. Sa mi se cocoseze gardu’ de plante cu flori. Sa fac dulceturi exotice. Sa ma duc dimineata in poiata si sa strang oua pentru micul dejun, iar legumele sa vina din gradina mea. Sa mancam sanatos. Sa fim bronzati. Sa mearga netu’ (asta e pentru el, evident). Sa am mii de carti peste tot. Vechi. Noi. Sa am un motan mare, lenes si iubitor. Deja am un motan mare, lenes si iubitor. Biped. Ma gandeam la un patruped.
Noi stam la bloc.

AVANSATI INAINTE

Mai zilele trecute am ouat o chestie si de atunci nu mi-o pot scoate din cap: parasuta stricata. Cine-a ranjit un pic sa ridice doua degete.

INCHINACIUNE CATRE DACIA

Ieri n-aveam treaba, deci ma dadeam pe net. Si citeam blogul unei gagici mult iubitoare de rotile ei de dacie. Ma jur pe steag ca ani de zile am zis acelasi lucru. Pai, puii mei, are volan, are roti, imi face treaba, ce mai vreau de la ea. Da’ cand fu sa ma marit, in ziua aia glorioasa cand eu eram in 25 de kile de fuste si nu incapeam la volan si Fiintu’ trebuia sa ne conduca cu mandrie in Cismigiu sa ne tragem in poza cu verdeatza intru nemurirea noastra, l-am bagat in toti mortii si ranitii in gura mare la universitate cand am descoperit ca nu poate manevra chestia aia suava numita dacia break contemporana cu Eminescu. Asa ca, nu mai am dacie, am ford, la mana a 239207432980556-a, dar pe care o poate conduce si stalpu’ casei. Mesaj catre gagica cu dacie: cand vei upgrada de la dacie la masina o sa crezi ca ai murit si ai ajuns in rai. Geamuri electrice, nu mai asuzi ca tractoristu’ cand tragi de volan, ai frane pe bune, ai ABS ai tot felul de dracii care nu stii la ce-s bune, nu te trage curentu’ pe la usi. Basca, ai spatiu. Partea proasta e ca dupa ce ai platit-o cu sange constati ca nu te mai induri sa o pui la munca cum puneai dacia. Cu Tzampilica (asa o chema, odihni-i-s-ar rotile) veneam cu toba taras de la tara in fiecare vara. Cu asta nici nu-mi trece prin cap sa ies de pe asfalt. Ce-am innebunit? Acum Tzampilica se cheama femeia de ne scoate din mizerie o data pe saptamana. Si nici ea nu are geamuri electrice, se porneste greu si da rateuri.

ARDE-NE-AR FOCU’

Aseara, Fiintu' era sa dea foc casei. In bucatarie fiind, executa o supa la plic in timp ce eu ma uitam pierduta in zare sau faceam ceva la fel de inteligent cand ma trezesc ca incepe sa zbiere. Ma uit. Manusa aia de luat oala de pe foc ardea voiniceste. Fiintu' zbiera tinand manusa de coltul nearzator si uitandu-se paralizat la mandea. Incep sa zbier. Fiintu' da sa arunce manusa in cosul de gunoi. Cos de plastic plin cu gunoaie diverse frumos arzatoare. Chiar ca incep sa zbier. Reusesc sa-l conving sa arunce manusa pe gresie. Nu mai apuc sa-i zic sa puna o oala cu gura in jos peste manusa ca sa-i ia oxigenul, ca-l vad ca se suie cu papucii, cu talpi de plastic, desigur, pe manusa. Am dezbatut indelung cu mama pe tema asta. De ce nu ati aruncat manusa in chiuveta? Cum sa-i zic ca erau vasele in chiuveta pana la tavan? Ca doar noi avem masina de spalat vase, problema ca e masina asta nu e capabila sa le si ia de pe unde le depozitam noi sperand sa se auto-curete. Pai, aveam niste legume… o salvez eu gratios. Nu ma intreb daca s-a prins ca treaba nu era cusera sau a luat-o de buna.
Sa revenim. Acum avem o manusa pe jumate arsa pe gresie si papucii lui barbatu-meu plini de scrum pe talpi. Eu scot fum pe nari si presimt un atac de aplopexie auzindu-l…. “da’ tu n-ai vazut ca arde?” “Pai, manca-ti-as ochii lu matale de …. (aici inserati cuvinte obscene dupa bunul dvs plac), cine facea supa, recte cine se juca la foc? Eu sau tu? Mars cu manusa la chiuveta din baie si las-o in apa niste ore sa nu mai faca vreo scanteie, ceva.” Ihim. Se duce cu obiectul in baie, face talpi negre pe traseu, uda manusa si mi-o aduce picuranda la nas pentru demonstratie. WTF?
Am plecat ca ma lasau bateriile.