PARTZURI DIN FIMO

Pardonati limbajul :).
Chestia de retinut no. 1: cand trebuie sa scrii cu diacritice, nu stiu de ce, se inverseata z-ul cu y-ul. Ok, stie toata lumea chestia asta.

Chestia de retinut no. 2: cand nu ai nici un pic de inspiratie dar tii mortis sa faci cercei din fimo, te rog, fa-i. Copiaza pe cine vrei tu, fa cescute si samovare si ce mai vrei tu, pozeaza-le si pune-le la vanzare pe Breslo. Dar please, PLEASE, daca ai diacriticele "on", ai grija cum scrii "tea party" pentru ca am un feeling ca nimeni nu va dori sa cumpere niste cercei pe care-i cheama "tea partz"!

E cazul sa spun cat de mult am putut rade pe tema asta?

A VENIT, A TRECUT, VINE ALTUL, SI ALTUL, SI ALTUL...

Si nu e vorba de barbati. Ca doar eu sunt femeie serioasa. Cred.
A trecut 23 August. Si targul aferent. Am scapat relativ usor. Mi-e somn de mor. Si-mi este dor. De fericitele zile cand inca nu exista presiunea.
De maine mergem la Sinaia Handmade Fair pentru un targ de trei zile. Aceleasi emotii, acelasi balamuc teribil, acelasi circ infinit cu facutul si desfacutul bagajelor... Sa speram ca o sa fie bine. Noi, cel putin, am facut tot ce am putut si am stiut ca sa fim vizibili. Mai departe... va trece si asta si, daca avem noroc, nu vom fi pierdut prea multi bani :). Nu glumesc, nu va fi usor sa ajungem la un numitor comun cu targul asta. Unicule cititor, sa ne tii pumnii.

EMOTII DE 23 AUGUST

Ei, da, bine, am emotii. Emotii pentru cum va fi la Targ-usor-ul la care, cu maxima mandrie vom participa pe 22-23 august, la Clubul Taranului. E un fel de "prima zi de scoala" combinata cu "teza la chimie". Zic "chimie" pentru ca, pentru mine, chestia asta a fost si este, in continuare, de neinteles. Unica materie scolara despre care nu am inteles absolut nimic. Asa cum nu inteleg nici mecanica clientelei targurilor. Cine vine la targ? Cine vine sa cumpere dintr-un targ? Ce cauta omul, in cazul meu, oama, cand vine spre taraba ta? OK, chilipiruri, ma rog, pana aici m-am prins. Dar cand devine o marfa, un chilipir? Si cum o faci pe respectiva clienta sa priceapa la nivel subtil ca e un chilipir? Ca tu, mic facator de oaresce, stii ca ceea ce vinzi este, practic, un cadou, pentru ca stapanesti datele problemei, stii cat a costat fiecare margica, atica si bobita. Dar ea? Oama? Cum afla ea ca, exact aceeasi marfa pe care i-o oferi cu o doza de modestie din coltisorul tau, ai "bagat-o" si intr-un magazin de fitze pe Calea Victoriei, prilej cu care pretul lor s-a dublat, triplat etc. Evident, tu le-ai dat un discount simtitor apropitarilor magazinului, pentru ca ei sunt fericitii posesori de locatie. Iar locatia costa. Orice costa. Numai imaginatia si munca ta nu costa...
In fine, sa nu ne amaram. Ne asteapta un weekend inedit, cel putin deocamdata. Si, cel putin deocamdata, ne vom bucura sa vedem manute lacome scotocind prin toata taraba, poate, luand niste cercei, sau vre-un pandant, asa , ca amintire, de la Targ-usor-ul de 23 august.
A, da, Pisoiu' credea pana mai ieri, ca nu prea avem marfa si vom fi cu taraba goala. Aseara, dupa ce le-am grupat, oarecum, pe caprarii, s-a razgandit. Sa dea Ceru' sa nu avem noi atata marfa cata cerere va fi si sa facem lista de asteptare :).

ALTRUISM

Presupunand in mod absurd ca stie cineva ce inseamna asta, vreau sa povestesc azi ce-am vazut intr-un filmulet pe net. Era un filmulet despre un fast food din fundul lumii (undeva in State) care a decis ca pentru a-si pastra clientii, ar fi bine sa ofere cafea gratis la modul permanent. Ne-avand sonor la birou (unde vizionam pe timpul angajatorului - vai, ce rusine!), nu stiu exact conditiile in care se aplica acest permanent gratis dar nici nu e asta point-u'. Bun, foarte frumos, erau amaratii fericiti ca au cafea moca. In acelasi fast food insa era si o tablita cu potentiale fapte bune care ii indemna pe cei care intrau sa se gandeasca daca nu cumva, din surplusul lor de timp sau bani(ce-o fi aia ?!?) sa:
- plateasca rata cuiva pe o luna
- ajute un student cu taxele scolare
- plateasca mancarea celui din spatele lui (la coada)
- faca curatenie in casa cuiva
- tina companie unui batran
- spele masina cuiva
- tunda iarba din fata casei cuiva
si cate altele.

Un fel de circuit al faptelor bune in natura. N-am idee daca tablita a fost pusa si in practica. Dar imi placea ideea, chit ca, pe aici, probabil ca mi-as lua-o pe cocoasa numai pentru ca am gandit ca cineva ar putea face o fapta buna. Daca, Doamne fereste, se ia? Si pe urma toti ar trebui sa facem fapte bune? Unde am ajunge? Lasa, tot mai bine ca la noi, cu capra moarta.

Totusi, eu voi face azi o fapta buna: ma duc sa-mi platesc ratele. Ca si bancile, saracele, trebuie ajutate. Ca nu mai au lopeti cu care sa invarta banii.

DUPA GRIPA AVIARA, VACOASA SI PORCINA URMEAZA GRIPA DIN POIENITA! ATENTIE!

Am fost, ne-am jucat, ne-am intors. De la tara. Treaba e ca nu ne-am intors in parametri ci ceva mai muciosi si febrilosi. Ma rog, unii dintre noi. Pisoiu'! Si, stand el in pat si cujetand, fu lovit de revelatii:
"Stii tu cand m-am imbolnavit?"
"Aaaa? Cand?"
"Cand ma vaietam de junghiuri la tara de radeati toti de mine."
"Unde?"
"In poienita!"
Atentie, unicule cititor, o noua forma de gripa se anunta: gripa poienitoasa, ce poate ataca pe oricine merge la pic-nic. Daca aveti junghiuri in poienita prezentati-va de urgenta la spital sau la medicul de familie. Pana la urma s-a dovedit a nu fi gripa sau raceala ci... ok, nu voi spune in public.

CRIZA, DOM'LE

Am trecut de boaba cu numarul 200. Am trecut mai de mult dar am uitat sa anunt. Ghinion, anunt acum. Oricum nu intereseaza pe nimeni in afara de noi, si asta doar din motive statistice. Mai interesant e ca, dupa multa agitatie si o hoarda de migrene l-am dibuit pe domnul Swarovski - care nu era chiar asa de greu de dibuit, ca veni vorba - si acum nu mai ingras o mini-hoarda de intermediari - chestie care e destul de cool, nu? Asa ca unicul meu cititor ar trebui sa se bucure afland ca preturile mele, in continuare contin numai materiale si manopera. Da, moarte capusismului din industria margelutelor, voi fi dat o grea lovitura economiei de subsol.

POST-PORTOCALIA

M-am uitat azi pe postari mai vechi si am avut o revelatie: sunt constanta, dom'le! Adica nici inainte de Portocalia nu voiam sa merg in Portocalia si nici dupa ce am fost in sus-numita nu....
Sa nu fiu inteleasa gresit, n-am eu treaba cu mareata tara dar, exista un dar. Nu merge, nene, sa te preumbli prin strainataturi obosit si cu burta goala. Jumate din timp nici nu stiu ce-am facut. Tin vag minte ca fu misto. Tin al naibi de bine minte ca am fost mult peste pragul de oboseala absolut tot timpul. Si asta nu-i misto.
Da' tin minte una chestie cool de tot: pai aveau aia de-a mori eoliene... fratele meu. Paduri intregi. La noi de ce ma-sa mare nu se poate? Ca doar vanturi avem, gazosi suntem. Puii mei, cat de greu o fi sa montezi o padurice de magarii de-alea? Bine ca stam la mila lu' enel si conel si cum ii mai cheama. Ca veni vorba: enelu' nu-s ceva strainezi? Ha! M-a lovit revelatia. Pai daca portughejii cu spaniolii, cu italienii si cu toti ailalti au mori de vant, de unde sa ia si amaratii de ei pielea de pe om? De la romanica, ca aici e multi, e prosti si au nevoie de frigider, TV si AC. Parca era vorba sa zic chestii despre portocalia. Ei, nu fu sa fie.

PANTOFI

Acum niste ani am intrat noi intr-un magazin apartinand unei fabrici de pantofi cu gandul evident de a ne mari efectivul de incaltari. Si ne falfaiam noi pe acolo cand, deodata magazinul a suferit de innegrire. Pentru necunoscatori, au intrat niste tigani. De-aia adevarati cu vesta, palarie si seminte. Ca ei merg la o nunta. Bravo lor. Si le trebuie pantofi. OK, si? Pai si... Pantofi tiganesti aveti?

Cine nu stie brandu’ “pantofi tiganesti” sa ma intrebe ca m-am documentat.

Si tot despre pantofi: Eram la Leonardo, cu ocazia uneia dintre multele lor promotii la care eu nu ma aleg cu nimic dar Pisoiu isi cumpara mai rau ca femeile. Si ma plictiseam de moarte uitandu-ma cum nu e in stare sa se decida intre doi pantofi virtual identici. Si m-am decis sa scurtez chinul si sa ma duc in partea cealalta a magazinului sa vad ce au la oferta in materie de incaltaminte si accesorii pentru femei. Asa ca m-am rasucit pe calcaie si l-am anuntat din coltul gurii: “Eu ma duc la femei”. Si in ziua de azi se hlizeste cand trecem pe langa Leonardo.

PORTOCALIA

Am o uriasa migrena/depresie/oboseala/sila. Nu vreau sa fac nimic pe lumea asta. Nici margelute. Ei, poate margelute vreau. In mod cert vreau sa nu ma intrebe nimeni nimic si sa nu ma sacaie nimeni cu nimic. Pentru asta insa ar trebui sa nu merg la birou unde menirea mea e sa fiu sacaita. Si sa nu ma duc acasa unde voi fi sacaita. Oare homeless-ii mai au locuri libere prin canale? Cred ca incep sa-i inteleg. Sunt fiinte deprimate care nu au mai avut unde sa se piteasca si s-au pitit in canal. Jumate din timp nici in Portocalia nu vreau. N-am energie pentru ea. Si nu vreau sa ma gandesc ca altii traiesc deja in locuri la care noi doar visam. Si asta fara sa faca nici un efort.

MA ROADE, INVIDIA, MARTURISESC

mama, ce-l invidiez pe-asta.

CUM NU MI-AM LUAT CANAPEA

Intr-o crunta conspiratie, mama si Pisoiu' s-au decis sa ne luam canapea. Pe mine nu m-au intrebat. Adica m-au intrebat dar nu le-a pasat ce-am zis. Pentru cine se intreaba ce-am zis, am zis: NUUUUUUUUU. Nu, merci, nu vreau canapea. Dar s-a decis. Adica s-a decis ca eu, desi nu vreau, o sa merg si-o sa-mi aleg o canapea (si anume nu pe aia pe care o voiam ci pe aia pe care o voiau ei!!!!!!)si o sa ma ocup sa aterizeze la mine in sufragerie.Aveti mai jos filmul.


24 martie 2009. Mergem sa dam comanda de canapea, masura speciala, sa intre in sufrageria noastra. Dau 2000 ron avans si suntem informati ca va costa ceva mai mult decat piesa standard (5200 ron) pentru ca trebuie sa-i faca modificarile cerute. OK. Livrare: 8 aprilie. Uraaaa, vine pana de Florii.

miercuri, 8 aprilie 2009. Nu vine canapeaua, nu ne suna nimeni, in general nu existam.

joi, 9 aprilie 2009. Sun eu, de mai multe ori, nu raspunde nimeni.

vineri, 10 aprilie 2009. Sun eu si la a nu stiu cata incercare imi raspunde o fatuca, plictisita de moarte si profund deranjata din dulcele ei somn. Unde e comanda mea? Pai, sa vedeti, ca e comanda speciala si dureaza. Pai cand am facut comanda s-a verificat in fabrica si s-a confirmat data de 8. Da, dar vedeti, nu e gata. Cand va fi gata? Pe marti. Intre timp le dadusem si un e-mail cu acelasi subiect, e-mail la care mi se raspunde ca va fi gata miercuri. Fara scuze, pardon, nimic. Il iau pe Animal Planet la 16 metri ca de ce e nesimtit si nu pune si el mana pe telefon sa incerce sa rezolve situatia in care m-a bagat fara sa-i pese daca eu vreau sau nu. Il doare profund. La basca.

miercuri 15 aprilie 2009. Iar nu vine canapeaua, iar nu ne suna nimeni, iar nu existam, iar il iau la 16 metri, iar il doare profund. De data asta in cur.

joi 16 aprilie 2009. Mi se raspunde, in fine, la telefon, si aflu (O, ce bucurie!) ca se va incarca azi si maine o am. Ma gandesc ca tot e bine ca o sa o am de Pasti. O s-o livram maine la prima ora, zic ei. Adica? La 10. Bine, perfect, e vinerea mare, am liber de la birou, o sa stau acasa de dimineata si merg la cumparaturi dupa ce vine canapeaua.

vineri 17 aprilie 2009. Ora 10 - nu vine; ora 12 - sun si aflu ca e pe drum spre mine; ora 14 - acum e pe rampa, se incarca (observa cineva sirul de minciuni?); ora 16.30 - doamna, avem multe comenzi, vine azi; ora 19 - soferul trece de trei ori prin fata blocului ratand de fiecare data banda de stanga descrisa cu lux de amanunte (il vedeam de la balcon). Ca sa respect adevarul istoric, Musiu (monseur, ma rog) si cu soferul se rateaza unul pe altul ca il trimisesem jos sa-l dirijeze pe bou. Dar boul, ca orice bou, nu e dirijabil. In fine, parcheaza, cam in 15 minute ajung doi indivizi cu jumatate de canapea in spinare, la mine, la etajul 7. Ma uit, nu avea speteaza. Unde e speteaza? Pai ati comandat-o fara. Nu zau?!?! Ia sa vad ce schita aveti voi? Confruntam schitele (a mea si a lor) si, minune, pe desen canapeaua are speteaza. Unul dintre carausi, mai brunet si plin de tupeu, in cearca sa-mi explice cum ca eu nu stiu sa citesc o schita (sunt arhitect de vreo 15 ani numai, ma intreb daca asta ma califica - sau poate ca 4 clase primare si ceva carausie sunt o scoala mult mai buna cand e vorba de inteles un plan simplu). Celalalt pricepe cum sta treaba, suna la magazin, ii explica sefuluide magazin ca sunt idioti, ia canapeaua in spinare si pleaca. Evident, mie nimeni nu-mi zice nici pardon, nici da-te mai incolo, nimic. Iar il iau la 16 metri pe marele amator de chilipiruri si de chestii facute pe nervii mei. Iar il doare. Tot acolo. Evident, nu am facut cumparaturile de pasti. Mancam surcele.

miercuri 22 aprilie 2009. Sun la fabrica in Piatra Neamt si cer cu patronul. Spre uimirea mea, Bontas raspunde, ii spun cum sta treaba si, foarte elegant se scuza, ma roaga sa astept jumatate de ora pana afla si el despre ce e vorba si ma suna el inapoi. Peste vreo doua ore ma suna o fufa tupeista care s-a recomandat a fi directoarea de productie. Pai jena sa-ti fie, femeie, daca esti director de productie si lasi o marfa atat de vizibil gresita sa-ti iasa pe poarta si cu asa o intarziere. Aaa, dar nu e vina mea ci a dumeavoastraca ca nu stiti sa cititi un plan. Draga, doamna, nu numai ca stiu sa citesc un plan dar eu l-am si desenat dupa ce am vazut ce balarii a incercat sa schiteze vanzatoarea. Ei, parca nu stiti cum se lucreaza cu oamenii (da, oamenii erau de vina ca ea e o vitzica incapabila sa-si faca treaba). In fine, dupa multa parlamentare si incercari de aburire imi zice ca miercuri, 29 aprilie o sa fie marfa la mine in casa. Cer un discount, mai mult decat binemeritat pentru prostia lor uluitoare. Aaa, nu se poate, deja am acceptat sa va vindem marfa la pretul standard. Asta ati facut-o inainte sa faceti comanda asta terci pentru porci. Nu, nu se poate. Ma rog, cedez si sper la mai bine. Macar ajunge inainte de ziua mea (4 mai) sper eu cu un optimism nejustificat.

miercuri 29 aprilie 2009. Sun la fabrica si aflu ca marfa a fost incarcata de cu noaptea si trebuie sa ajunga. N-a ajuns. Urmeaza cateva zile de vacanta pentru mine, zile in care incerc sa uit ca le-am dat 20 de milioane degeaba acum mai bine de o luna de zile si tot ce am capatat pentru banii astia a fost nesimtire si tupeu.

marti 5 mai 2009. Ma suna ei, sa cad de pe scaun de uimire. Doamna, v-a ajuns canapeaua, am dori sa veniti sa o vedeti daca e in regula ca sa nu o mai care baietii degeaba (deja asta e premonitie). Ok, merg la ei, dureaza cam 20-30 de minute sa-si scoata capul din fund si sa descopere care e canapeaua mea. In fine, o gasesc. Ma uit la ea, speteaza lipsa aparuse intre timp, cu niste cusaturi de te apuca greata, evident intr-un loc totalmente vizibil. Aflu, intre timp, ca a ajuns vineri si nu miercuri cum promisese fufa de la productie (btw, daca o prind, o fac de boala copiilor). Ma tot invart in jurul ei incercand sa ma hotarasc daca sa inchid ochii si sa o iau asa finisata de toata jena numai ca sa inchei subiectul sau sa o refuz pe motivul absolut real ca marfa e patetic de proasta si sa ma creada ei fitoasa. Incercand eu sa iau o decizie ne apucam sa-i verificam dimensiunile si constat shocata, dar shocata rau, ca au facut latura de 2,2m de 2,5 si cea de 2,5 au scurtat-o la 2,2. Mi se paruse mie ca parca nu are proportiile potrivite dar nu stiam sa zic ce-i gresit. Ii spun sefului de magazin ca sunt atat de imbecili incat au gresit dimensiunile si el, pentru a nu stiu cata oara de-a lungul acestei povesti sordide, incearca sa-mi zica ca e facuta conform cerintelor si ca eu nu stiu ce spun. Ii bag comanda sub nas si brusc uita ce-a zis. Mai dureaza vreo 5 minute pana cand mi se face factura de stornare, mi se returneaza avansul, din nou fara nici o scuza, nimic. Plec acasa.

In continuare nu vreau canapea. Pisoiu a scapat nejumulit dar nici el nu mai indrazneste sa zica ceva.

Acum stau si ma intreb: Oare Bontas stie ce angajati incapabili are? Sau cine se aseamana se aduna? Tare mi-e teama ca ultima varianta e cea adevarata pentru ca nu-mi imaginez un om cu capul pe umeri dispus sa plateasca chiria uriasa pe care probabil ca o plateste in zona Vitantis dar care, in paralel, angajeaza niste terchea-berchea retardati sa-i faca productie si vanzare.

In incheiere, ii spun unicului meu cititor si cum ii cheama pe neterminatii si cretinoizii care mi-au mancat o luna jumate din viata: Mobila Bontas, cu magazin in Bucuresti in zona comerciala Vitantis si fabrica in Piatra Neamt.

Stay the hell away from them, they're fucking poison.

OSUL RELIGIOS

Mie nu mi-a crescut osul religios. Intre noi fie vorba, nici ala politic n-a vrut sa iasa la lumina. Ma indoiesc ca o va mai face. Cred ca e ca la maselele de minte, daca nu cresc la timp, pe urma apar numai ca sa-ti dea dureri de cap. Sau de masele.
Bun, deci osul cu pricina lipseste. Ma rog, mai mimez efortul, ocazional, de Pasti sau de Craciun, mai mult sau mai putin de gura sora-mii. Ei, evident, i-a crescut. Osul. Ala religios.
Anul asta insa, am zis eu ca ar fi cazul sa mimez cu mai mult talent ca de obicei (adica de obicei ma indopam cu oua rosii si drob, ca unic efort al sarbatoririi Pastelui) si am luat dubioasa decizie de a binecuvanta casa. Pe limba atee, vine un preot, zice niste chestii de bine si-ti arunca cu apa pe mobila de fitze & parchetul exotic, capeti niste busuioc (cred) obosit si brusc pe capatana ta coboara iluminarea. Evident, pentru efort, preotul va capata o suma, deocamdata incerta si niste potol de regim. De post, pardon. Si am zis eu ca ce misto ar fi daca facem trebusoara asta de Florii cand, absolut din intamplare, facem niste ani de casnicie. Doi. Da, suntem inca bobocei. Bobocei venerabili, that is.
Si ma intalnesc eu, dintr-o intamplare, cu preotul din parohia noastra. Si-i zic omului ca asa si pe dincolo. Si el ma priveste inginereste si deduc eu din asta ca a priceput ce vreau. Mai mult decat atat, ma programeaza imediat dupa slujba de Florii, adica pe 12, pe la 12 si-un pic. Si zic eu ca ce bine, vine popa, isi face treaba si pe urma bagam la matz in cadru festiv, noi si cu vreo alti 20 de insi, pe care i-am si sunat sa-i invit, desigur.
Si-mi vine mie ideea duminica trecuta sa trec, intr-o doara, pe la biserica, sa verific ca e totul in regula. Si aflu ca popa s-a ramolit de tot, ca nici poveste sa am programare, ca are jde mii de alte botezuri si inmormantari dupa slujba si ca eu si casa mea am fost amanate pe la 4, dar sa vina Pisoiu' sa-l culeaga ca sa nu uite.
Acum banuiesc ca ar trebui sa-i sun pe cei 20 de insi (Vodafone o sa crape de imbuibare de pe urma mea luna asta) si sa le zic ca alea-alea. Dar mor de frica sa nu aflu ca popa m-a uitat, again, si va veni sa ma sfinteasca la sfantu' asteapta. Caz in care ii voi suna si a treia oara si nu ma voi mira daca-mi gasesc rabla decorata cu oua stricate. Ca cei 20 de insi, stiu unde locuiesc si se vor razbuna. Pe mine, nu pe popa.
Asa ca m-am decis sa-mi vad de ale mele lumesti treburi si daca vine, bine, daca nu, aia e, ghinion. Da' n-am eu dreptate cand zic ca n-am bucurii la sfintzisme?

100 BOABE ANNIVERSARY

Pentru cine nu stia, un strut sanatos si fericit se creste cu o dieta echilibrata de boabe si laude. Adica ma laud cui vrei si cui nu vrei ce strut misto crestem noi :). Si stau seara de seara si-i numar boabele corespunzatoare varstei si greutatii lui. Si tot numarand eu, am ajuns la boaba numarul 100. Yupiiiiiiii.
Check it out over here: http://hypnoticparade.blogspot.com. Nu-i asa ca ii dau boabe interesante? Si lucioase? Si exotice? Si nostime?
Pardon de umflare in pene dar cine ar fi crezut?

BACLAVALE

Vine Pisoiu' meu acasa, excitat tot, ca a gasit el pe unu', turc de profesie, de-i vinde baclavale si sarmale la 20 de lei kilu'. Or fi cu carne de sobolan, zic, ca prea e gigea pretu'. Nuuu, ca il stie el pe Y care cumpara de la turc si e de bine. Hai si noi. Pai, hai si noi, ca altfel trebuie sa gatesc si imi moare manicura. Bun. Il suna el pe turc, comanda el ce comanda si in ziua Z se intalnesc ei sa faca trocu'. Il finantez eu ca o gospodina ce ma aflu si astept sa vina cu bunatatile. Si vine. Cu 3 kile de baclavale. Stiti cat de mult inseamna 3 kile de baclavale? Muuuuuuuuult, nene, mult. Pai si sarmalele unde sunt? Nu mai avea? Nope, se hlizeste el tot. Ce-ai ma? Il alint eu. Pai imi zice turcu ca sarmalele sunt tot baclavale dar sunt infasurate ca sarmalele. Afaceri de-ale lui...
Acum mancam baclavale. Sarmale insa, nu.

LACRAMATII

M-am trezit apostrofata ieri ca de ce nu am mai scris nimic aci. Pai pentru ca otita papa creier si nu pot a gandi. Dar se pare ca pot versifica.
Daaaaa, deci am avut otita. Adica cred ca inca mai am dar nu ma mai omoara cu zile. Vestea buna pentru sotul meu care ma iubeste a fost ca daca eu am stat acasa, el s-a putut da cu masina pret de o statie de metrou cat e de acasa si pana la incantatorul lui loc de prestatie. Vestea proasta e ca, vazand ce masina conduce, seful lui crede ca-l plateste prea bine si l-a avansat pe post de sofer de ocazie cu masina noastra personala. Am si eu o veste pentru seful lui: ciu-ciu. M-am facut relativ bine si m-am reinstapanit pe masina. Pai, da.
Pentru necunoscatori: avem o oboseala de Ford la mana la 14-a busit intens in fund. Va dati seama ce neam de zgarciob e sefu' lu Pisoiu'?
Revenim: deci nu am mai scris nimic de ceva vreme. Cam de cand strutul nostru a inceput sa dea semne de viata. Pai aratati-mi voi o tanara mama care mai poate sa aiba si alte activitati in afara de schimbatul de scutece de strut si numaratul de boabe. Tanti Strutzescu e numele meu.
Mai aveti si alte lacramatii?

MARITIS

Nu, nu al meu, eu m-am maritat o data, imi ajunge. Dar am o prietena, ne stim de mai bine de 20 de ani, care simte nevoia sa se marite. Evident, ea sade cu omu' ei de cand mos Adam si Eva, da' acum o mananca sa se legalizeze, sa-l faca si pe el un barbat cinstit. Toate bune si frumoase daaaaaaaaaaar, m-a promovat pe mine pe post de consultant specialist in nunti. Adica de vreo 6 luni daca nu mai mult ma suna de trei ori pe zi si o data noaptea sa ma intrebe Dumnezeu stie ce.
Cat beau invitatii standard. Cate feluri de mancare ar fi bine sa dea. Ce muzica sa puna. De unde stie ea cand sa fie muzica de mancare si cand sa fie muzica de dans. Cat costa o rochie de mireasa. Dar accesoriile? Dar costumul mirelui? Oare pana pe la ce ora ar trebui sa tina nunta ca sa fie declarata un succes? Si de la ce ora sa porneasca. Dar eu ce restaurante ii recomand?
Si asta nu-i nimic, intrebarile de mai sus sunt numai varfuri de iceberg, fiecarui varf de acest fel urmandu-i injunghieri repetate in urechea mea nevinovata.
Ce bauturi tari sa dea si in ce cantitati? Cat Martini bea o persoana? Dar whisky? Dar lichior? Ei ii place lichiorul, oare sa ia de mai multe feluri? Si a descoperit ea o bautura, ceva cu ciocolata, ar vrea sa ia cam cate o sticla de cap de invitat. Doamne, de ce nu comercializez eu bauturi ca dadeam lovitura. Mai interesant e ca daca raspunsul meu nu i se pare destul de satisfacator, ma mai suna inca o data peste vreo cinci minute cu aceeasi intrebare, poate capata altul.
In alta ordine de idei, daca nu se potoleste, invitatii aia vor fi toti prastie, pulbere si muci din prima jumatate de ora. Am o imagine apocaliptica cu o hoarda de stimabili la tol festiv borand prin colturi de atata amar de bautura. Pacat de bautura.
Ce ma uimeste pe mine e ca ea tine minte nunta mea (pe care se pare ca o ia ca reper, numai ea stie de ce) muuuuuuult mai bine ca mine. Stie ce-a fost de mancare, ce s-a cantat, toate draciile. Eu habar n-am si nici nu ma pasioneaza.
Mi-e frica sa ies cu ea la plimbare ca mi-e teama ca ma va scoate din minti cu pistonatul ei continuu fortandu-ma sa o calc, din greseala, desigur, cu masina. Pana trece nenorocirea asta, invazia asta de lacuste, criza asta numita nunta ei, planuiesc sa ma mut pe o insula pustie fara telefon.
Dar pentru ca e prietena mea nu-i voi posta aici numele complet, adresa si numarul de telefon. Inca.

RADACINI

Stiti voi toate speculatiile si discutiile acelea stiintifice despre locul/continentul unde a aparut primul om/humanoid de pe planeta? Teoria zice ca acest continent ar fi Africa, banuind eu ca s-au copt mai repede maimutz-omuletii de acolo din motive de caldura excesiva. Ei bine, banuielile mele au fost confirmate, fara putinta de tagada, sambata cand, pregatindu-ne noi sa mergem la o petrecere, imi vad dintr-o data Pisoiu' topaind prin casa gol pusca si decorat cu toate margelele, colierele si bratarile facute de mine in ultimele doua saptamani. Sa nu fi fost alb-hartie ai fi jurat ca numai ce i-a cazut coada si e inca pe dieta de banane. Voi regreta mereu ca nu l-am imortalizat, he was a view to remember. Ii mai lipsea o carpa rapciugoasa pusa estetic in jurul soldurilor ca sa semene leit cu actorii din filmele de aventuri de acum vreo 40-50 de ani, alea in care aventurierii albi europeano-americani se ratacesc prin Africa si decid sa se faca Mare Sef de Trib peste vreo sleahta de negrisori pentru simplul motiv ca femeile se dadeau moca.
Ma gandesc sa folosesc imaginea in vre-un afis pentru popularizarea de margelute. Ceva de genul.. "chestii atat de misto ca si barbatii vor sa le poarte". Daaaa, mi-am gresit menirea, facator de reclame trebuia sa ma fac, poate asa nu mai auzeam de multe ori pe zi cat de constipate sunt femeile in general si romancele in special, mai ales ca am impresia ca e contagioasa. Constipatia, zic.
Si ma mai gandesc sa ma duc sa cuceresc vreo Lume Noua, daca oi mai gasi vre-una. Margele am, vise de marire am, bastinasi goi si doritori de margele imi mai trebuie. Da' apa de foc nu le dau ca o beau eu.

DESPRE (NE)FERICIRE

De la o vreme am drumuri bi-saptamanale la posta ca sa duc sau sa iau colete diverse. Si m-am imprietenit cu postaritele/postaritii, sau cum li s-o spune. Si, fiind noi prieteni, pana se descurca ei in hartii schimbam amabilitati. Toate bune si frumoase, dar am o suspiciune ca ne-am imprietenit cam prea tare, pentru ca azi mi-am dat seama ca sunt la curent cu toate bolesnitele, necazurile si diversele probleme ale fiecaruia dintre ei. Stiu exact in ce relatii este aia cu vesta grena cu soacra-sa si ca ala mic al tipei din dreapta face numai nenorociri la scoala de se duce ma-sa saptamanal sa dea ochii cu invatatoarea, ca tipu' ala mai subtire si mai spalat are o unghie incarnata si de-aia nu-si ridica cucu-rucul de pe scaun si le trimite pe fraiere sa care colete. Mai stiu si de baba din biroul de langa ca a gatit niste varza a la Cluj ieri si aseara au mancat-o nesatuii aia pe toata, deci azi trebuie sa treaca din nou la cratita.
M-am surprins si pe mine, de nenumarate ori, vaitandu-ma sau povestindu-mi problemele. Ce placere om avea noi sa impuiem urechile celor din jur cu problemele noastre? Sunt mai putin ale noastre, se rezolva mai iute? Ca rareori aud pe cineva spunand ca-i e bine, ca e fericit ca un purcel in noroi si ca nu are nevoie de nimic. Suntem un neam de vaitatori. Pe de alta parte, cand sunt fericita, stau muta si cu un zambet tamp insirat pe fata, nu-mi vine sa-mi popularizez fericirea, poate de teama sa nu o pierd.

A VENIT ZIUA Z

Stimate rubedenii, prieteni, vecini si unicule cititor voluntar,

A iesit puiul de strut! Toata noaptea ne-a tinut treji cu piuitul lui ascutit dar, spre dimineata, a reusit, in fine, sa iasa din coaja. Suntem foarte mandri de el, e mititel, zburlit si frumos si noi o sa avem grija sa se faca mare. Stim ca si voi ne doriti sa avem un pui de strut vioi si rotofei, asa ca, va invitam pe:

HypnoticParade by Milioana

sa ne dati o mana de ajutor la cresterea lui.

De asemenea, oricine va da de mancare la strut pe perioada lunii martie va primi o reducere de 10% din valoarea boabelor. Tentant, nu?

OTV

Urmand direct sirului de freackish things de la televiziunea de garsoniera a lui dan senzationescu, am aflat ieri dimineata, total shocata, ca Pisoiu' meu e "Barbie girl". Impacandu-ma oarecum cu ideea am tras urmatoarele concluzii:
1. Pisoiu' meu e macho rau daca-si permite sa zbiere prin bucatarie in timp ce face omleta duminicala "I'm a Barbie girl, In a Barbie world" fara sa-i fie teama ca-i stirbeste masculinitatea.
2. Pisoiu' meu e o fiinta onesta care nu se teme sa-si recunoasca inclinatiile - marturisesc insa ca nu-l banuiam de asa ceva :).
3. Mi se pare foarte kinky sa "undress him anywhere" (desi fanteziile mele de la micul dejun implica de obicei servirea ceaiului in pat si nu dezmatarea in locuri publice) dar in ceea ce priveste pieptanatul, poate sa se linga pe bot, e baiat mare si o sa se pieptene singur.

Pentru cine nu stie la ce ma refer....
I'm a Barbie girl
In a Barbie world
Imagination
Bla bla bla

You can brush my hair
Undress me everywhere (asta-i partea kinky!)
De-abia astept weekendul viitor, cine stie ce mai aflu.
Si, mai ales, de-abia astept sa vina vara - e mai usor de dezbracat :).

P.S. Am uitat un lucru important: I'm a Barbie girl a urmat imediat dupa seara de sambata cand s-a oferit voluntar sa ma ajute sa fac un siraj de margele. Probabil ca dupa postarea asta pot sa uit de ajutor la margelit.

A mai ramas o singura zi.